Spaţiul public urban în viaţa oamenilor
Abstract: “Aveţi mare grijă de oameni şi de viaţa nepreţuită din spaţiile publice (…) O abordare de succes în proiectarea unor oraşe optime pentru oameni trebuie să aibă viaţa şi spaţiul urban ca puncte de plecare. Este cea mai importantă şi mai dificilă, etapă, care nu poate fi lăsată pe mai târziu în proces.” (Gehl,2012)
Spaţiul public urban este privit de mulţi ca fiind un spaţiu al politicului, spaţiul public atrage sau respinge, adună sau dispersează, ne place sau nu ne place, avem sau nu nevoie de el? Pentru mulţi oameni spaţiul public nu reprezintă nimic, pentru foarte puţini înseamnă totul…ce reprezintă defapt spaţiul public urban în viaţa oamenilor?
Cuvinte cheie: oameni, activităţi, viaţa, public, calitate, specialist.
Introducere
Această lucrare propune o structură cu mai multe niveluri de analiza. Studiul porneşte iniţial cu definirea sintagmei de spaţiu public, continua cu analizarea spaţiului public în cadrul celor patru componente esenţiale ale existenţei societăţii – componenta socială, economică, culturală şi politică- arătând în final implicaţiile pe care procesele de proiectare şi planificare le au în existenţa şi durabilitatea spaţiilor publice.
Spaţiul public este o sintagmă care cunoaşte numeroase interpretări şi astfel nu poate fi redusă doar la o definire unică a conceptului, decât din motive pur subiective. (Gradinaru, 2012)
De multe ori în literatura universală spaţiul public este analizat din două perspective diferite, pe de-o parte cea urbanistică, legată de totalitatea elementelor fizico-materiale ale spaţiului public (Frick, 2006), pe de altă parte de aspectele psiho-sociale din acest cadru (Bahrdt, 1988; Klamt, 2007).
Eu am pornit de la definiţia unanim acceptată a “spaţiului public”, ca fiind spaţiul social, deschis şi accesibil tuturor oamenilor. Se constituie din străzi/reţea stradală, pieţe publice, scuaruri şi parcuri publice, însă se poate regăsi şi în cadrul unor ansambluri rezidenţiale – ca şi spaţiu public accesibil tuturor locuitorilor acestuia.
Deasemenea am avut în vedere, semnificaţia politică a spaţiului public în conflictul dintre actorii participanţi la viaţa oraşului. Astfel, chiar dacă spaţiul public este accesibil tuturor, acesta este reglementat iar decizia politicului şi a celor ce participa la proiectarea şi planificarea spaţiilor publice este foarte importantă.
“Proiectarea urbană reprezintă configurarea spaţiilor în cadrul unui oraş, astfel încât să facă faţă schimbărilor urbane, pe când planificarea urbană reprezintă procesul de schimbare în cadrul oraşului.”[1]
Aş dori să precizez faptul că, acest studiu de cercetare este realizat că un comentariu despre spaţiul public şi are ca scop stabilirea importanţei spaţiului public urban în viaţa oamenilor, din punct de vedere urbanistic.
Spaţiul public urban în cadrul social, economic, cultural şi politic al societăţii
De ce este important spaţiul public urban pentru oameni?
“Oraşul este înainte de toate o comunitate umană”[2]. Fiecare individ, utilizează zilnic spaţiile destinate publicului larg, fie pentru deplasare, aprovizionare, socializare sau petrecerea timpului liber. Spaţiul public este o componentă esenţială a oraşului şi contribuie la aprecierea calităţii vieţii şi a stării de bine. În oraşul secolului XXI, a vorbi de spaţii publice este ca şi cum am vorbi despre apa – sunt esenţiale!
Oraşul este locul unde se realizează schimburi între oameni. Fie că fac schimb de idei, schimburi economice sau pur şi simplu schimba un zâmbet, toate aceste activităţi se desfăşoară în spaţiul public al orasului – pe stradă, în piaţă, în parc, pe faleză, etc.
Astfel putem spune că în spaţiile publice au loc numeroase activităţi. Fie că sunt activităţi necesare (deplasarea oamenilor către locul de muncă), fie că sunt opţionale (deplasarea oamenilor către parc) sau fie ele activităţi sociale, oamenii întreprind în permanenţă cel puţin una din cele trei categorii de activităţi. Problema apare atunci când oamenii ajung să întreprindă numai activităţi necesare neglijându-le pe celelalte două.
Faptul că oamenii sunt nevoiţi să trăiască împreună în oraşe, duce inevitabil la interacţionarea acestora între ei. Activităţile de zi cu zi şi oportunităţile de a se întâlni cu semenii lor, le oferă oamenilor şansa să vadă, să audă şi să se confrunte cu experienţele de viaţă ale altora, iar pentru aceasta oamenii au nevoie de spaţii în aer liber unde să se întâlnească.(Gehl, 2011)
Astfel spaţiile publice trebuie să poată oferi cadrul fizic necesar întreprinderii activităţilor, prezenţa altor persone şi desfăşurarea diverselor evenimente. Spaţiile publice contribuie foarte mult la conturarea imaginii oraşului, a identităţii urbane şi a peisajului urban.
Kevin Lynch, defineşte imaginea urbană în memorabila sa lucrare “The image of the city” (1960) ca fiind “rezultatul unui proces, ce are loc între observator şi mediul înconjurător”.(Lynch,1960)
Ideea că oamenii preferă mai mult sau mai puţin un spaţiu public anume, este consecinţa faptului că oamenii sunt diferiţi, au nevoi distincte şi întreprind diverse activităţi. Astfel unele spaţii sunt agreate şi frecventate de tineri, altele doar de bătrâni, celelalte de categorii sociale defavorizate, însă majoritatea spaţiilor publice adăpostesc toate categoriile de oameni. Percepţia socială reprezintă relaţionarea dintre realitatea obiectivă şi lumea imaginară a fiecărui individ, fiind subliniat gradul ridicat de subiectivitate.
Având în vedere acest lucru, suntem de acord cu Radu Rodoslav când spune că spaţiul public este definit de “un anume spaţiu, de un anume timp, de un anume proprietar şi de un anume set de regului”.(Rodoslav, 2011)
Faptul că tinerii petrec mai mult timp în spaţiul public şi interacţionează între ei duce la manifestarea anumitor comportamente şi mai apoi la o cunoaştere a identităţii personale, ceea ce favorizează crearea caracterului personal.
Bineînţeles că nu se vor forma astfel numai oameni de ştiinţă şi doctori docenţi, însă spaţiile publice trebuie să poată asigura dezvolatarea unor activităţi şi relaţii benefice între oameni, fără a exista sentimentul de frică şi de nesiguranţă.
Oamenii pot fi foarte reticenţi. Dacă noi asociem spaţiul public cu “democraţia, cu schimbul de bunuri , de idei şi de libertate” sunt numeroase societăţi care gândesc exact opusul. Un exemplu concret dat de Gabriel Moser în cartea sa “Introducere în psihologia mediului” este cel din SUA unde oamenii se feresc de spaţiile publice. Acest lucru se întâmplă datorită lipsei calităţii spaţiului şi a unei educaţii care să încurajeze comunicarea şi convieţuirea oamenilor. (Moser, 2009)
Plecând de la teoria lui Ţigănaş, care spunea că “Antonimul spaţiului public este deşertul” (Ţigănaş, 2011) cred, că există încă o imposibilitate a oamenilor de a comunica, de ieşi din casă, din maşină, din birou…din interiorul lor. Societatea modernă este una de tip “privat”, iar acest lucru se datorează evoluţiei tehnice rapide şi pune la încercare necesitatea spaţiului public. Spaţiul public trebuie apropriat, este un spaţiu vital.
“Spaţiul public are mize şi este spaţiul valorilor împărtăşite. El trebuie să reflecte interesul public, care este o variantă negociată a binelui comun, ne spune Dumitru Bortun.”(Ţigănaş, 2011)
Dar ce se întâmplă când spaţiile publice nu mai satisfac nevoile oamenilor de a-şi desfăşura activităţile cotidiene?
Fie că sunt neglijate de către autorităţile administrative, fie că sunt degradate din cauza mediului său sunt distruse de oameni mai puţin educaţi ai societăţii, cadrul fizic al spaţiilor publice trebuie să beneficieze de o mare atenţie a administraţiei publice locale deoarece, acestea din urmă, sunt indispensabile.
Cultura spaţiilor publice urbane este un subdomeniu al urbanismului destul de nou ceea ce-l face să fie încă la început de drum, însă necesitatea acesteia ne forţează să ne documentăm, să analizăm şi în final să obţinem aceste locuri în aer liber – spaţiile publice urbane.
Este bine de ştiut, faptul că spaţiul public nu este alcătuit doar din spaţii neconstruite, sau băncute şi coşuri de gunoi la umbra vreunui copac bătrân…nu! Spaţiile publice (şi în special cele de calitate) care sunt amenajate pentru oameni şi nevoile lor cuprind spaţii de servicii şi comerţ, locuri de joacă pentru copii, piste de biciclişti, staţii de transport public corect amenajate, mobilier urban (spaţii de odihnă, spaţii de relaxare, pergole, fântâni, chioşcuri, elemente de iluminat,etc), sunt echipate cu surse de energie electrică şi spaţii de adăpostire, iar acestea sunt doar câteva elemente esenţiale.
Poate că ar trebui să ne gândim în primul rând la oameni atunci când concepem spaţiile publice, deoarece după cum spune Richard Rogers “cu toţii avem dreptul la spaţii libere şi uşor accesibile, la fel cum avem dreptul la apă potabilă”.(Gehl, 2012)
Care este rolul spaţiului public urban în economie?
Ne aflăm într-un moment al istoriei în care oraşele lumii şi cu precădere cele din Europa sunt în curs de modernizare. Competiţia economică a dus la schimbări semnificative în procesul de proiectare şi dezvoltare al oraşelor iar spaţiul public reprezintă un subiect de actualitate ce generează multiple interpretări şi abordări.
În unele oraşe central şi vest europene activităţile comerciale se desfăşoară preponderent pe străzi. În Bucureşti activităţile comerciale sunt într-un proces de eliminare, dar totuşi nu în totalitate. De exemplu comerţul ambulant este prezent şi astăzi în structura economică. Comerţul ambulant legal sau ilegal este bine reprezentat în zonele cu trafic intens de pietoni cum ar fi pieţele centrale, spaţiile aferente pieţelor aglomerate, guri de metrou şi staţii de transport public în comun.
Spaţiul public, datorită suprafeţelor mai mari sau mai mici de care dispune, este de cele mai multe ori locul în care se pot desfăşura târguri de diverse produse (alimentare, haine tradiţionale, produse ecologice, cu specific-de crăciun, de paşte, etc). Exemplul concret care îmi vine acum în minte este unul recent, şi anume târgul de crăciun care s-a organizat în Piaţa Universităţii cu câteva săptămâni în urmă. Din momentul deschiderii şi până la terminarea sărbătorilor, locul a fost plin de oameni care pur şi simplu se plimbau şi ascultau colinde, beau un pahar de vin fiert, mâncau covrigi sau cumpărau produse alimentare tradiţionale romaneşti de la producătorii aflaţi la târg. Eu personal, cred că am trecut pe la târg în fiecare săptămână, pe perioada desfăşurării sale şi mi-a plăcut, m-am simţit bine. Faptul că oamenii nu sunt nevoiţi să se ducă până la Viena pentru un asemenea târg, face că economia de piaţă a oraşului şi mai apoi a ţării să crească.
Charta de la Leiptzig (2007) sau Declaraţia de la Toledo (2010), sunt doar câteva din documentele adoptate de Uniunea Europeană în vederea dezvoltării urbane, ce recomandă crearea şi asigurarea de spaţii publice şi de bună calitate care au un rol important în sănătatea cetăţenilor şi pot reprezenta motorul dezvoltării economice al unui oraş.
Există cultură în spaţiul public?
Funcţia culturală a spaţiului public, cea cu care aş dori să continui, în opinia mea este foarte importantă deoarece este determinată în primul rând de activităţile cu caracter cultural, cele care îi fac pe oameni să se adune şi să-şi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe. Şi nu oricum, în aer liber. Consider că în acest moment ducem lipsa unor spaţii publice culturale în aer liber. Revin şi spun că există posibilitatea ca acest spaţiu cu caracter cultural să fie în mare măsură influenţat şi de calitatea estetică a spaţiului respectiv, care impregnează imaginea oraşului şi joacă un rol important în stabilirea identităţii sale şi a indivizilor ce îl frecventează.
Cred că latura culturală a spaţiului public este dată de istoria locului respectiv şi de valorile celor care de-a lungul timpului şi-au pus amprenta pe caracteristicile acelui spaţiu. Practic, aspectul cultural al unui spaţiu reflecta societatea şi tipologia umană care se foloseşte de locul respectiv- este “oglinda societăţii”. (Selle,2003)
România duce lipsa de spaţii publice culturale însă fără a ne apuca să inventăm roata putem să împrumutăm din bunele practici ale altor oraşe dezvoltate din Europa. Este motivul pentru care, datorită unei abordări corecte a administraţiei locale şi a unor parteneriate fructuase, Sibiul a fost Capitala Culturală Europeană în anul 2007. (Păcescu,2012)
Care este legătura dintre politic şi spaţiile publice?
Un rol foarte important într-un spaţiu public îl are şi politică prin funcţia care îi poartă numele.
De ce? Deoarece oamenii politici sunt votaţi de publicul larg, pentru că orice campanie electorală se desfăşoară în spaţiul public şi poate pentru că anumite partide politice, aflate la putere, pot influenţa prin mandatele lor anumite investiţii publice făcute pentru a îmbunătăţi (sau nu) viaţa oamenilor.
Din alt punct de vedere, tocmai prin caracterul deschis al publicului de masă, aceste spaţii sunt folosite ca instrumente în promovarea sau criticarea unor idei politice prin mitinguri, demonstraţii, discursuri, adunări etc. (Siebel, 2008).
Pentru a întări ceea ce spune Siebel anterior, un exemplu foarte bun ar fi Piaţa Revoluţiei din Bucureşti unde pe 22 decembrie 1989 peste 100.000 de oameni au cerut demisia lui Ceauşescu. Acum, acolo este construit şi un ansamblu monumental situat în Piaţa Palatului din Bucureşti, ridicat în memoria victimelor Revoluţiei romane din 1989, “Monument al renasterii- Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Romane din Decembrie ’89”.
Populaţia se adună în pieţele de această natură, datorită poate, a unor decizii politice care se remarca pe de o parte în viaţa socială, cât şi interesul dat de un partid sau altul pentru nevoile şi dorinţele populaţiei.
Şi nu în ultimul rând, politicul are o mare influenţă în luarea deciziilor asupra multor proiecte urbane. De multe ori acestea din urmă sunt “mutilate”, insuficient dezvoltate sau pur şi simplu neaprobate din cauza intereselor politice şi economice.
Procesele de proiectare şi planificare urbană
Până acum am vorbit despre spaţiul public şi diversele sale implicaţii în cadrul societăţii de astăzi, şi am ajuns la concluzia că scopul şi caracterul acestuia sunt puternic determinate de cadrul fizic. Astfel, în continuare voi vorbi despre influenţa proiectării şi planificării urbane asupra spaţiilor publice.
Jan Gehl este de părere că în istoria planificării aşezărilor urbane două momente sunt relevante pentru discuţia despre spaţii publice: “pe de o parte Renaşterea iar pe de altă parte Industrializarea şi mişcarea funcţionalista”.(Gehl, 2011)
Pe fondul unor aşezări dezvoltate spontan în Evul Mediu, epoca Renaşterii a adus cu sine diverse ipoteze de “cum ar trebui să arate oraşul” şi astfel a apărut conceptul de “aşezare planificată”. În această epocă, proiectarea şi planificarea s-au bazat foarte mult pe aspecte fizice şi estetice promovate de celebrii artişti ai epocii, devenind mai târziu adevărate criterii de arhitectură.
Următoarea schimbare majoră a ideologiilor de proiectare şi planificare urbană s-a petrecut în jurul anului 1930 şi a fost reprezentată de curentul funcţionalist. Pornind de la cercetarea medicală, a apărut şi ideea de sănătate şi curantenie şi astfel atenţia planificatorilor s-a îndreptat asupra proiectării cartierelor de locuinţe care să asigure un mediu de viaţă sănătos. Spaţiile au fost reconfigurate ţinându-se cont doar de criteriile funcţionaliste şi mai puţin de cele estetice. Practic, a fost o schimbare a modului de gândire a aşezărilor, total opusă celei din epoca renascentistă.
La ideologiile apărute în cele două perioade se adauga industrializarea, care a avut ca efect pe de o parte zonificarea funcţională a oraşelor şi pe de altă parte apariţia automobilului care a dictat numeroase principii de proiectare a oraşului şi nu în ultimul rând a spaţiilor publice.
În toate aceste schimbări, niciodată nu s-a luat în calcul aspectul social al aşezărilor umane, fapt ce a condus la segregare socială, a diminuat posibilităţile de contact şi în final a condus la reducerea activităţilor în aer liber.(Gehl, 2011)
Principiile generate de aceste perioade istorice alături de dezvoltarea continuă a societăţii au condus la ceea ce numim astazi-orasele în care trăim.
În ziua de astăzi, urbanişti, arhitecţi, sociologi, economişti, şi alţii, nu fac altceva decât să încerce să repare efectele pe care principiile mai sus menţionate le-au avut asupra oraşelor noastre. Atenţia este foarte mult îndreptată care un nou curent contemporan, şi anume cel al proiectării şi planificării dezvolatrii durabile. De ce?…pentru a nu se mai ajunge în punctul în care suntem astăzi. Pentru că nevoile generaţiilor viitoare să poată fi satisfăcute de cadrul fizic al oraşelor de astăzi.
Gabriel Moţcanu este de părere că “Proiectarea unui loc de success presupune reunirea elementelor de mediu, sociale şi economice care sunt necesare pentru că acesta să fie adevărat durabil.”.(Moţcanu,2011)
Cred că are dreptate deoarece în ziua de astăzi, privind către viitor, trebuiesc luate în calcul toate aspectele societăţii, nu numai aspectul fizic-precum în epoca renascentistă sau funtionalismul din epoca funcţionalista.
Preocupările despre latura proiectării şi planificării urbane au început să ia amploare cel puţin în ultimii 10 ani şi în România. Chiar dacă începutul a fost mai greu, şi specialiştii nu înţelegeau că a face doar un PUZ colorat pe hârtie nu înseamnă urbanism, se pare că aceasta perioda începe să ia sfârşit. Atenţia este îndreptată către spaţiile publice, către centrele istorice ale marilor oraşe (vezi Cluj, Iaşi, Sibiu, Bucureşti) şi lucrurile încep să se mişte încet încet.
Multitudinea de elemente care influenţează viaţa într-un mediu urban trebuie să ne ducă cu gândul la o planificare și proiectare care să încurajeze interacţiunile și desfășurarea de activităţi în spaţiul public (Frank et al, 2003).
Trebuie să înţelegem simţurile umane, şi faptul că mediul fizic pe care noi îl proiectăm trebuie să fie de mare calitate. Numai înţelegând oamenii şi ceea ce percep ei, vom ştii ce nevoi au aceştia şi abia atunci vom putea fii capabili să proiectăm spaţii publice de calitate.
Concluzii
Deşi există numeroase dezbateri pe tema dispariţiei spaţiului public, datorită evoluţiei tehnologiei şi a competiţiei economice, cred că putem fi totuşi optimişti. Aproape a luat sfârşit perioada în care automobilul a dictat legile şi regulile de proiectare ale oraşelor şi implicit ale spaţiilor publice. Oamenii îşi îndreaptă acum atenţia către un mod de viaţă mai sănătos, mai relaxant şi mai plăcut, mai pe scurt către un mod de viaţă eco.
Faptul că timpul este duşmanul secolului XXI şi că oamenii fac totul în grabă este o variabilă pe care nu o putem modifica-este societatea în care trăim şi în a cărei agitaţie suntem prinşi. Dacă fiecare individ încearcă în particular să-şi adapteze un pic modul de viaţă după nişte principii sănătoase sunt convinsă că exemplul va fi preluat şi de ceilalţi. Noi, specialiştii în proiectare şi planificare urbană avem un rol foarte important în conturarea unei vieţi de calitate în oraşe. Orice spaţiu public are caracteristicile sale şi este utilizat până la un moment dat. Nimic nu este veşnic şi orice spaţiu public (ca orice al lucru) are o anumită perioadă de viaţă. Oamenii se plictisesc repede şi au mereu alte nevoi. Astfel spaţiile publice, trebuiesc în permanenţă adaptate şi corelate pentru a putea satisfice cerinţele societăţii.
În concluzie spaţiile publice sunt esenţiale în cadrul unui oraş şi cu precădere în viaţa oamenilor iar acest lucru trebuie avut în vedere în primul rând de către spacialisti încă din faza de proiectare şi planificare urbană.
Bibliografie
Gehl J. (2011), Viaţa între cladiri-Utilizările spaţiului public, Editura igloomedia, Bucureşti, România;
Gehl J. (2012), Oraşe pentru oameni, Editura igloomedia, Bucureşti, România;
Grădinaru T. (2012), Spaţiul public, articol publicat în revista Arhitectură, 6/2012;
Frick D. (2006), Theorie des Städtebau. Zur baulich-räumlichen Organisation von Stadt, Ernst Wasmuth Verlag, Tübingen;
Bahrdt H.-P. (1988), Staedtische Lebensformen în Zukunft, în Die alte Stadt, 1/1988, pag. 68-82;
Klamt M. (2007), Verortete Normen. Öffentliche Räume, Normen, Kontrolle und Verhalten, VSVerlag für Sozialwissenschaften, Wiesbaden;
Lynch K. (1960), The Image of the City, M.I.T.Press&Harvard University Press, Cambridge;
Rodoslav R. (2011), Spaţiul public, element cheie în administrarea oraşului, articol publicat în revista Urbanismul-Serie Noua, 9/2011, pag. 88-95;
Moser G. (2009), Introducere în psihologia mediului, Editura Polirom, Iaşi, România;
Ţigănaş Ş. (2011), Arhitectura spaţiului public, articol publicat în revista Arhitectură, 1/2011;
Selle K. (2003), Was ist los mit den öffentlichen Räumen? Analysen, Positionen, Konzepte;
Păcescu A. (2012), De ce iubim spaţiul public, articol publicat în revista Arhitectură, 6/2012;
Siebel W. (2008), Zum Wandel des oeffentlichen Raums, în Aus der Praxis, fuer die Praxis: Gute;
Moţcanu-Dumitrescu M. (2011), Design-ul urban al dezvoltării durabile. Desenarea interacţiunilor dintre oameni şi locuri pentru crearea unui spaţiu urban de calitate, publicat în revista INCD Urban-Incerc, Vol.2, 2/2011, pag.11-14;
Frank L., Engelke P., Shmid T. (2003), Health and Community Design. The impact of the built environment on physical activity, Island Press, Washington D.C., U.S.A.
autor: Zamfir Andra Filofteia
