Viorel Mionel (ASE): Segregarea – o constantă a vieții în toate comunitățile din România

Segregarea este o constantă a vieții în toate comunitățile din România, nu doar în București, iar aceasta înseamnă o separare pe anumite principii între diferite grupuri, elemente sociale, a declarat lectorul univ. dr. Viorel Mionel de la ASE București, într-o conferință desfășurată marți seara la Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu.

În opinia acestuia, procesul segregării „este unul care se constituie, cel mai adesea, natural”.

„Segregarea este o constantă a vieții în toate comunitățile din România, nu doar în București. Aceasta înseamnă o separare pe anumite principii între diferite grupuri, elemente sociale. Sunt două tipuri mari de segregare — una este socială, cu aspecte legate de populație, și alta fizică, în teritoriu, ce generează populația în teritoriu. Unele pot genera ceva, altele nu, dar există la nivel social. După aceea, la nivel social există mai multe tipologii: de etnie, de rasă, de venituri, de religie, școlar, etc”, a explicat Viorel Mionel.

Vorbind despre segregarea din Capitală, el a arătat că, deși aceasta este foarte vizibilă — printre exemplele prezentate numărându-se populația cu venituri mai mici din Rahova, zona Amurgului, emigranții chinezi stabiliți în zona de est sau cei care s-au segregat voluntar, cum ar fi cei din zona de nord a Bucureștiului—, bucureștenii nu o remarcă în mod special.

„Noi nu suntem obișnuiți să o vedem. Deși o trăim, nu suntem obișnuiți să o vedem pentru că, dacă mergem în Rahova, știm că Rahova este un cartier mai sărac, în raport cu celelalte (…) sau, un alt exemplu, cel al asiaticilor, sau ajungem în Pipera și vedem case care apar ca unele fortărețe. (…) Deci, aceasta este segregarea. Luăm contact cu ea, dar nu conștientizăm, pentru că noi, bucureștenii, suntem cumva niște oameni care tolerăm tot și pe toți, în anumite doze”, a mai spus Mionel.

El a amintit și de segregarea în cazul romilor săraci, care stau în orașe „care sunt definite de garduri, de ziduri”. El a precizat că acest fenomen există în toată România, de la Baia Mare până la București.

În opinia sa, „segregarea poate fi diminuată”, dar nu poate fi făcută să dispară.

„Segregarea poate fi diminuată, dar uniformizare nu poate exista. Am vorbit de perioada comunistă în care s-a încercat uniformizarea, dar totuși un grup de privilegiați politic sporeau și erau localizați în anumite spații. Eram obișnuiți cu protipendada de partid ori asta era o segregare indusă de partidul care voia uniformizarea”, a susținut Mionel.

La rândul său, Horia Barna a vorbit în special despre o formă de segregare — cea a romilor—, spunând că ”din punct de vedere cultural și civilizațional este mai interesat de efectele acestor segregări de tip cultural”.

„La noi serialele de acest tip, cu Șatra și celelalte, ca și filmele făcute mai demult în Republica Moldova, dădeau un fel de exotism”, a fost de părere Horia Barna, dând exemplu și filmul „Aferim!” care s-a bucurat de succes la Berlin.

Cristian Radu, de la Rezistența Urbană, a prezentat o hartă a segregării urbane din București în care au fost prezentate atât sectoarele mai sărace — 5 și 4—, dar și zonele în care populația potentă financiar a ales să se izoleze, precum cartierul Pipera.

sursa-http://www.agerpres.ro/