Timişoara – Teatrul comunal din Cartierul Cetate

În 1872 a început construirea noului teatru comunal, după proiectele renumiţilor arhitecţi vienezi Hermann Helmer şi Ferdinand Fellner şi a fost dat în folosinţă în 1875. Cortina a fost pictată de pictorul Lehmann şi înfăţişa un crâng în care Apollo, înconjurat de muze, cânta la liră. În clădire se mai afla o sală de bal şi concerte (azi sala teatrului german şi maghiar), un mare hotel, „Kronprinz Rudolf”, redenumit ulterior „Hotel Ferdinand” (cel mai mare hotel al oraşului, cu 90 de camere), un restaurant select şi o cafenea elegantă. Teatrul a fost distrus în bună parte în timpul asediului revoluţionarilor maghiari din 1849 şi a fost renovat în 1852. În 1880, în urma unui incendiu devastator, a ars aproape în întregime. Refăcut până în 1882, teatrul, până atunci societate pe acţiuni, a ajuns la faliment şi a fost cumpărat de oraş. Cu sprijinul particularilor, au fost făcute amenajările interioare. După un alt incendiu, în 1920, a început refacerea interiorului de arhitectul Duiliu Marcu, care a durat până în 1928. Arhitectura interiorului – de inspiraţie bizantină cu influenţe neoromâneşti, holul principal e îmbrăcat în marmură artificială şi are două scări monumentale lucrate în marmură albă de Ruşchiţa. Scena – 25/13 m, cupola sălii – diametru de 17 m. Candelabrul de aramă cântăreşte 1.200 kg. Decoraţiile şi frescele de pe tavan – stil neobizantin modernizat. Hotelul care ocupa etajele a fost desfiinţat, 23 de camere au fost folosite pentru mărirea sălii şi în faţa scenei a fost amenajată loja regală Teatrul renovat s-a redeschis în 1928. Faţada nu a suferit atunci modificări însemnate dar după ce a fost construită în vecinătate clădirea actualului hotel „Timişoara”, mai înaltă decât teatrul, tot Duiliu Marcu a proiectat, în 1934, actuala faţadă înălţată la 41 de metri, sub forma unui monumental arc de triumf (genul de arhitectură caracteristic anilor de domnie ai lui Carol al II-lea), care a fost terminată în 1936. După Diktatul de la Viena clădirea a găzduit teatrul naţional şi opera română din Cluj, care se refugiaseră la Timişoara. Astăzi, în clăditre funcţionează Teatrul Naţional, Opera Română, Teatrul Maghiar şi Teatrul German.