Centrul oraşului Botoşani. Contraste

Inceputul de viata al Botosaniului dateaza cu mult inaintea atestarii documentare. Situat la confluenta drumurilor care uneau principalele resedinte domnesti ale Moldovei: Siret, Suceava, Harlau si Iasi, intr-un punct de legatura favorabila cu marile drumuri comerciale medievale europene, Botosaniul a fost un targ cu rolul de principal centru de schimb si, concomitent, centru de mestesugari.

Descoperirile arheologice de pe teritoriul judeţului (localitatea Cucuteni) confirma faptul ca in aceasta zona au fost prezente asezari omenesti inca din paleolitic.

Dezvoltandu-se atat de timpuriu „Botosanii nu au fost cetate, ci targ deschis, fara ziduri” situat la o raspantie de drumuri, ceea ce a dus la un comert infloritor. Se pare ca, incepand cu secolul al XV-lea, dezvoltarea pe care o cunoaste comertul aduce oraşului venituri însemnate, iar prima pecete a orasului a fost un paun cu coada rasfirata ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumparate cu bani din venitul targului.

Despre Botosani se stie ca e un oras care pastreaza o structura subterana, cu pivnite boltite suprapuse. Ele au adapostit timp de sute de ani marfurile targului, constituin si locul de refugiu al populatiei in timpul repetatelor invazii. sunt beciuri spatioase, lucrate din caramida, de buna calitate. Au o adancime de pana la 4-4.5 metri fata de nivelul actual al strazii: prezinta particularitati structurale mai putin cunoscute azi. De exemplu, tipul de fundatie cu zidire in arc.

O alta valoare arhitecturala de necontestat o constituie lacasuri de cult vechi de jumatate de mileniu, precum si zona de targ a orasului, renumita pentru valoarea arhitecturala a centrului istoric.

Aici gasim si un mare numar de cladiri cu destinatie comerciala, construite pe o structura complexa de beciuri boltite suprapuse amintite anterior, datand din sec. XVII-XVIII. Doua tipuri de cladiri ies in evidenta: cele cu parter si cele cu parter si etaj, acestea din urma fiind destinate locuintelor. Cladirile sunt dispuse în forma de L, cu latura scurta a spatiilor destinate comertului, spre strada. Pentru a atrage atentia cumparatorilor si totodata pentru a exprima rangul social al negustorilor, fatadele spre strada au abandonat stilul traditional, adaptand forme arhitecturale dintre cele mai diverse, mai ales de factura apuseana, prelucrate creator in forme traditionale, specific acestui tip de constructii.

In privinta vechimii construcţiilor din centrul comercial vechi, se apreciaza ca cea mai mare parte a acestora dateaza aproximativ de la jumatatea sec. XIX. Incendiul din 3 iunie 1887, pe seama caruia a fost pusa distrugerea centrului vechi, nu a afectat decat un mic numar de cladiri, dar a constituit pretextul refacerii multora dintre cele existente, mai ales la nivelele superioare. Dupa aceasta a inceput sa se sesizeze aportul comunitatii evreiesti din Botosani la imbogatirea valorilor arhitecturale ale orasului, intrucat, in anul 1890 portiunea amintita a centrului vechi comercial se afla in proprietatea marilor negustori si bancheri evrei.

Se impune, insa a fi precizat faptul ca arhitectura occidentala a fatadelor constituie doar un frumos decor al strazii, intrucat cladirile inglobeaza nuclee interioare, iar curtile prezinta ordonanta clasica a caselor de targoveti, cu galerii pe stalpi de lemn, balcoane si geamlacuri sustinute de console de lemn profilate, elemente intalnite in toata tara in zona centrelor comerciale ale vechilor orase. Cladirile cu dubla lor calitate de dugheana si locuinta sunt construite fie doar cu parter, fie cu parter si etaj, stilul arhitectonic in care se incadreaza fiind cel popular orasenesc.

Impreuna cu romanii, aici au trait si traiesc si alte nationalitati, cum ar fi rusii-lipoveni, evreii, armenii, grecii si tiganii, marea majoritate a populatiei fiind de religie ortodoxa.

Trecand de la experianta istorica la propria cunoastere…Inca am vie in minte imaginea centrului vechi parcurs in drumul spre casa bunicilor, ori savurat intr-o plimbare prin magazinele de la parterele imobilelor.Era un contrast ciudat intre arhitectura deosebita a fatadelor caselor si ranjetul din rufe intinse la uscat de tiganii ce le locuiau.Nu puteam sa accept sa-mi alcatuiesc alt traseu spre casa bunicilor, asa cum adeseori mi se sugera de catre parinti.

Centrul vechi era o zona periculoasa , unde locuiau multi tigani…Ma fascina tocmai aceasta atmosfera a pietei cu oaza de vegetatie unde rromii jucau table si faceau o zarva ce atragea atentia trecatorilor. Inocenta varstei nu simtea insecuritatea….priveam un segment din viata centrului simtind diferentele intre proprietarii spatiior comerciale de la parterele caselor si populatia de etnie rroma ce locuiau la etajele superioare…Ii vedeam mancand seminte la balcoane, cu copiii in brate si cu ferestrele deschise ce lasau sa se vada intunericul incaperilor.Eram curioasa cum era inauntru,dar nu puteam sa vad si n-am vazut niciodata…

Imi amintesc adesea hainele prinse cu agrafe intr ele in magazinele in care simteai un usor miros de igrasie.

Discutam la un moment dat cu un prieten de familie ce venise in vizita, despre Centrul vechi din Botosani. Imi povestea cat de impresionat a fost, cand, vizitand Centrul vechi inainte de 1989, oamenii stateau la coada la librarie, ca sa cumpere carti si nu la alimente cum se obisnuia atunci…Poate ca lipsurile materiale au potentat aici spiritualitatea…Inca imi doresc sa retraiesc acea zarva, animatie a orasului exact in doza potrivita cat sa simt ca apartin locului…

Astazi Centrul Istoric se afla intr-un proces de reabilitre ce trebuie finalizata pana in iulie 2010….

Raman intrebari ce isi vor gasi raspunsul in timp…Cine va locui in aceste case? Cum se vor schimba ambianta si comportamentele? Cum imi voi simti vechile amintiri in Noul Centru?

autor: Rusu Sorina-Georgiana