O Rumânie- Mai 9

De ce o Rumânie mai nouă?

După cum,mai mult ca sigur,unii dintre dumneavoastră nu ştiţi,şi nici nu vreţi a şti în momentul de faţă,şi vă preocupă ,de altfel justificat,alte probleme (căci exerciţiile existenţiale fură rezolvate încă din timpuri imemoriale),cum ar fi “ieftinirea salariilor” şi mărirea preţurilor;de ce nu este România un stat social în conformitate cu zicerile Constituţiei ori de ce Doamne ne-am dat de ceasul morţii cu revobusculada din 1989?

În acest context fluidizant, îngăduţi-mi totuşi a aminti că cel mai vechi indiciu referitor la existenţa numelui de “român” ar putea fi conţinut de “Cântecul Nibelungilor” unde se precizează că “Ducele Ramunch din ţara valahilor…”,”Ramunch”care ar putea fi o translaţie a numelui “Român”,reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor.

Trecând peste renascentiştii umanişti şi cronicarii neamului ,pentru a nu deveni redundant,se poate afirma că documnentele istorice conţin două grafii:”român” şi “rumân” folosite nediferenţiat până în secolul al XIX-lea.

În Evul mediu ,termenul de “rumân” se traducea ca “om de rând”,iar în secolul XVII când şerbia se extinde,termenul de “rumân” era echivalentul lui “şerb”.

După 1746 când Constantin Mavrocordat aboleşte şerbia,forma “rumân” tinde să dispară fiind înlocuită de forma “român” ca formă etnolingvistică ce se stabilizează după 1830.

Iată de ce o Rumânie mai nouă ,mai demnă,puternică şi neslugarnică şi nu o Românie având statut de “şerb”!

În termneni populari putem exclama, foaie verde de mălai,astăzi este 9 mai !Deci să sărbătorim!Dar ce anume…?

După datele istorice ,la 9 mai 1877 ministrul de externe al României,Mihail Kogălniceanu ţinea o cuvântare în Şedinţa Adunării Deputaţilor cu privire la proclamarea independenţei faţă de Imperiul Otoman.Mai degrabă o declaraţie de independenţă intuitivă,căci ce s-ar fi ales de acest demers dacă nu se câştiga în teatrul de operaţiuni de război ?

S-a votat,dar…Independenţa României a fost consfinţită a doua zi în Senat şi prin parafarea ei de către Principele Carol I ,adică la 10 mai 1877 cu ocazia aniversării urcării sale pe tron.Ce coincidenţă fastă !Zi cu semnificaţie dublă pentru acest neam-10 mai-reprezenta aniversarea înscăunării Principelui şi proclamarea Independenţei—Serbarea noastră Naţională-schimbată şi răs-schimbată în istoria neamului în funcţie de evenimente şi interese,precum a fost schimbat şi imnul naţional.

În fapt,Independenţa ne este recunoscută în prima fază la San Stefano la 7 februarie 1878 cu anexarea sudului Basarabiei de către ruşi,în total dezacord cu frăţia de arme ! Ulterior,la Congresul de la Berlin,unde au loc şi negocierile de pace la 13 iunie 1878,se schimbă unele clauze şi din nou se recunoaşte Independenţa României.Cu alte cuvinte ca şi astăzi,votăm până când iese cum vor cei de la putere !

Deci…ce putem sărbători la 9 mai din această perspectivă ?

Păi…bineînţeles…cuvântarea conului Mihail !

Mai departe…hăt în istorie,alt eveniment cu semnificaţii sărbătoreşti pentru naţia română se poate identifica ziua de 9 mai 1945,denumită de prietenii noştri de la nord-est,ZIUA VICTORIEI,ALTĂ ZI DE JALE PENTRU NOI !

Adică cum ?Păi,uite aşa !

Concret,după incandescentul iunie 1941 când Mareşalul ordonase armatei române eliberarea Basarabiei şi Bucovinei în termini neechivoci:

“ OSTAŞI,

V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă.

Să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri.

Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte,lupta drepturilor strămoşeşti şi a bisericii,lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.

OSTAŞI,

VĂ ORDON:

Treceţi Prutul.

Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miază-Noapte.

Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii voştrii cotropiţi.

Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei,ogoarele şi plaiurile voastre.

OSTAŞI,

Plecaţi azi pe drumul biruinţei lui Ştefan cel Mare,ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au spus strămoşii noştri cu lupta lor.

Înainte !

Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aici straja dreptăţii şi zid de apărare creştină.

Fiţi vrednici de trecutul românesc…

OSTAŞI,ÎNAINTE !

Să luptaţi pentru gloria neamului.Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri.Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare,a martirilor şi a eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu.

Să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri ,a Basrabiei şi Bucovinei,pentru cinstirea bisericilor,a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgânii cotropitori.

Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi dreptatea.

V-o cere Neamul,Regele şi Generalul vostru.

Ostaşi,izbânda va fi a noastră.La luptă !

Cu Dumnezeu înainte ! ”,iar Regele îl felicitase în termini bobastico-monarhişti nesimsiţi interior,în 22 iunie 1941:

“ DOMNULUI GENERAL ION ANTONESCU

CONDUCĂTORULU STATULUI

În clipele când trupele noastre trec Prutul şi codrii Bucovinei pentru a reântregi sfânta ţară a Moldovei lui Ştefan cel Mare,gândul meu se îndreaptă către domnia voastră,domnule general,şi către ostaşii tării.

Vă sunt recunoscător,domnule general,pentru că numai prin munca,tăria şi străduinţa domniei voastre,neamul întreg şi cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostaşilor noştrii bravi le urez sănătate şi putere ca să statornicească pentru vecie dreptele graniţe ale neamului.

Trăiască în veci România.

Trăiască viteaza noastră armată.

MIHAI “,urmând a uita de toate şi de toţi când a venit vremea basculării,pe considerente strategice mondiale !

Astfel,după trei ani ,două luni şi o zi alături de Hitler,virăm strategic,operaţional şi tactic la 23 august 1944 spre Puterile Aliate,ulterior în 12 septembrie,semnăm Convenţia de Armistiţiu cu Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ,Regatul Unit,SUA şi celelalte Naţiuni,când Guvernul şi Înaltul Comandament al României,recunosc faptul înfrângerii acesteia împotriva Puterilor Aliate.

Apoi…semnarea actelor de capitulare ale Germaniei,instrumentul legal prin care Înaltul Comandament al Wehrmactului recunoştea simultan înfrângerea în faţa Forţelor Expediţionare Aliate şi Uniunii Sovietice,în a două etape,prima la 7 mai 1945 şi cea de a doua,la puţin timp după ora 00.00 a Moscovei,la 9 mai 1945.

După marea victorie asupra maşinii de război hitleriste,urmează Tratatul de Pace cu România, de la Paris,din 10 februarie 1947,unde Puterile Aliate ne poziţionează în rândul “înfrânţilor” ,drept pentru care atitudine “ preitenească” suntem obligaţi a plăti despăgubiri de război Unuiunii Sovietice de 300.000.000 de dolari ,plătibili în 8 ani ,începând cu 12 septembrie 1944.De asemenea ne sunt impuse restricţii politice,economice şi militare.Vă sună cunoscut ?

În timp ne vom bolşeviza ,vom învăţa limba rusă şi vom aştepta cu sufletul la gură un alt dezastru naţional !După care,alte restricţii,convorbiri în limbi anglo-saxone şi racordarea la umilinţă ,jale şi noi principii europene !

Deci…ce putem sărbători din unghiul victoriei “gruzine” ?

Avansaţi în faţă !

Se vehiculează ideea că,la 9 mai putem sărbători Ziua Europei !

Europa aceasta ce îşi ascunde superficialitatea în spatele seriozităţii,foarte gomoasă şi intransigentă când vine vorba de statutul rotund de cetăţeni europeni,al românilor,interzicându-ne documentat,dreptul legal la muncă în spaţiul european,precum şi intrarea liberă în acelaşi areal !

Dar dacă tot este 9 mai din 1985,când Consiliul Europei de la Milano a declarat ziua Europei,hai să o sărbătorim,că tot nu ne ajută la nimic,doar aşa ca un pretext pentru un grătar asezonat cu de toate,de la mici,la cotlete şi peşte,că vorba lui Octavian Paler “suntem atât de superficiali încât putem prăji mici pe orice Golgotă”.

Neşansa noastră de a fi minori pe palierele majore,gândind la îndestularea pârdalnicelor de burţi !

Şi…totuşi cred că avem ceva de sărbătorit în ziua de 9 mai,aşa că sugerez:

1.Sărbătorirea zilei de naştere a compozitorului Marius Ţeicu;

2.Sărbătorirea aducerii la Bari a moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae ;

3.Sărbătorirea zilei de naştere a poetului şi flosofului Lucian Blaga.

Vedeţi că avem motiv de bucurie şi sărbătoare !

autor: Mircea Bostan