Un ardelean sărman, milionar al Galaţilor

Pentru orăşelul Galaţi, destinul unui tânăr din Şcheii Braşovului, a fost o poveste demnă de reţinut. Vasile Frigator s-a născut în suburbia Scheiu din Braşov. Până la 12 ani a învăţat de la parohul bisericii să citească, să scrie şi să socotească. În anul 1825, este trimis de părinţi la un negustor din Galaţi, cunoscut de o rudă a familiei. Încredinţat unui baci care cobora munţii cu oile, Vasile se prezentă la poarta casei lui Hagi Teodor Braşoveanu în sarică şi opinci. Avea cu el o scrisoare întocmită de unchiul lui. Din ea, negustorul a aflat că tânărul ştia să  scrie, să socotească şi să cetească, lucru pentru care l-a oprit băiat de prăvălie. Subliniez cu acest prilej, că până târziu, în perioada interbelică, recomandarea scrisă a unui profesor de şcoală sătească către directorul unui liceu de oraş, însemna pentru posesor o cale sigură pentru obţinerea unei burse din partea liceului respectiv.

          Revenind la Vasile Frigator, au urmat ani mulţi în prăvălia lui Teodor Braşoveanu. Din simbria câştigată în mai bine de zece ani a făcut o călătorie la Ierusalim de unde s-a întors la Galaţi, cu titlul de Hagiu. În acest moment se decide să înceapă propria-i afacere, în negoţul cu peşte sărat.

          A strâns un mic capital în câţiva ani din acest negoţ, după care a cumpărat un depozit de piei tăbăcite şi lână, pe care l-a vândut negustorilor din Braşov. Aceştia îi ofereau în schimb mărfuri de braşovenie, vândute apoi negustorilor detailişti din Galaţi. Aşa a ajuns să aibă propria prăvălie pe strada Braşovăniei, începând cu 1846. Cu timpul a dezvoltat un mare comerţ engros cu mărfuri aduse de la Braşov, dar şi cu piei tăbăcite şi peşte. S-a căsătorit în 1855 cu Maria, o fată de o rară frumuseţe din Săcele, ţinutul Braşovului, fiica lui Petre Manole, un ţăran înstărit, care şi-a trimis doi băieţi la studii înalte în Belgia, de unde au venit cu diplomă de ingineri.

          La prăvălia sa, Vasile Frigator a pregătit câteva generaţii de negustori, avându-i întâi ca băieţi de prăvălie. Tot timpul vieţii a ajutat biserica şi şcoala din satul natal, şi de două ori pe an, de Paşte şi Crăciun, trimitea parohului bisericii o sumă de bani, ca să fie împărţită la săraci.

 autor: Adrian Majuru