INFLUENȚA GLOBALIZĂRII ASUPRA IDENTITĂȚII URBANE:STUDIU DE CAZ – BUCUREȘTI
Globalizarea se definește ca un proces pe termen lung multicauzal de integrare la
nivel mondial. Acest proces se manifestă pe diverse paliere: economic,
tehnico-științific, civil, social și cultural. Este o tendință actuală de
unificare a valorilor și a simbolurilor culturale scopul fiind „creșterea în
interdependență economică a țărilor din întreaga lume, prin creșterea volumului
și a varietății tranzacțiilor de bunuri și servicii peste granițe, fluxul de
capital internațional mult mai liber și mai rapid, dar și o difuziune mai largă
a tehnologiei” [1].
Robert Boyer distinge doi actori majori ce au conturat globalitatea
actuală, cel puțin din punct de vedere economic: piețele mondiale și companiile
multinaționale, ce apoi devin internaționale. Acești actori centrali, cu principiile
unui capitalism lipsit de scrupule, au modificat structura lumii bazată pe o
rațiune industrială productivă. Fără baiere spațiale multinaționalele au
surclasat asociațiile de producători și distribuitori locali, ajungând în unele
cazuri să șantajeze statele datorită influenței în sfera economică.
Din punct de vedere economic globalizarea se poate descompune în patru
tipuri de fluxuri: fluxuri de bunuri și servicii, fluxuri de persoane, fluxuri
de capital și fluxuri de tehnologie.
Zygmunt Bauman definește fenomenul și acțiunile sale asupra statelor: „Globalizarea
nu este altceva decât o extensie totalitară a logicii pieţelor financiare
globale asupra tuturor aspectelor vieţii. Statele nu au suficiente resurse sau
libertate de mişcare pentru a suporta presiunea, pentru simplul motiv că ‹‹ în câteva minute, întreprinderi şi state
întregi se vor prăbuşi.” [2]
Globalizarea culturală afectează viziunea oamenilor
asupra existenței ce dă naștere culturii. Odată cu creșterea fluxurilor de
informații, cultura devine transmisibilă, apare posibilitatea de a comunica la
nivel global. Un dezavantaj al acestui proces este acela că suprimă identitatea
locală.
Globalizarea are un impact direct asupra culturii și identității
naționale prin omogenizarea culturală, în mod particular există tendința de
suprimare a culturii locale. Cu cât puterea economică locală este mai scăzută,
cu atât crește gradul de intensitate al acestui proces. Noua cultură de masă
însă nu are posibilitatea de a beneficia de calitățile celei vechi.
Din perspectiva filosofului Constantin Noica, principalul mijloc prin
care o națiune își poate localiza problemele și deficiențele este cultura. Din
acestă idee reiese importanța ca o țară să își păstreze cultura intactă, un
aspect tot mai greu de realizat tocmai datorită faptului că țările au intrat în
acest fenomen de globalizare. [3]
Cultura presupune existența unor valori spirituale și a unui ansamblu de cunoștințe ale societății. Cultura
impune: o anume identitate, un stil de viaţă specific, un anume comportament
uman, un anume tip de nevoi și activităţi umane, ce se desfăşoară și în cadrul
spaţiilor publice.
Identitatea culturală este un ansamblu de credinţe, norme, valori, reprezentări, obiceiuri, obiecte şi expresii artistice
comune unui grup, interiorizate psihic, ce determină un comportament specific
şi care asigură unitatea simbolică a acelui grup.
Graumann, C. (1991) defineşte identitatea urbană ca fiind similară identităţii locului,
fiind compusă dintr-un pattern complex de tendinţe conştiente şi inconştiente
de idei, credinţe, preferinţe, simţăminte, valori, scopuri şi comportamente
relevante în mediul fizic.
Prin fluidizarea informațiilor au loc tot mai multe schimburi culturale, însă cultura nu poate
fi viabilă fără o apartenență la un anumit spațiu. Cultura locală este clar
forțată spre globalizare, însă salvarea ei poate sta în conceptul de
glocalizare („Think locally, act globally”), astfel localul nu exclude
globalul, ci el devine un aspect al globalului. Autenticitatea unei culturi
fundamentată în timp nu se poate dezbina de locul unde a luat naștere. Fiecare
cultură își manifestă o tendinţă de a-și fixa propriile valori. Produsele
locale caștigă prin autenticitatea culturală proprie în competitivitatea
actuală.
Globalizarea în Romania s-a manifestat prin migrarea forței de muncă calificate, datorată lipsei dinamicii în economia internă, prin
apariția în orașe a funcțiunilor agresive, concentrarea puterii economice în
mâinile speculanților de orice fel și prin existența unor mari diferențieri
între orașe și teritorii, bazate mai mult pe elemente de conjunctură și lipsă
de gestionare inteligentă și inventivă a spațiului.
Printre tendințele globalizării apare și direcția de orientare spre sectoarele terțiare, generând
astfel fenomenul de dezindustrializare.
Dezindustrializarea pe lângă faptul că este un fenomen economic, poate fi în același timp și unul cultural. Spațiile
post-industriale au o dimensiune estetică și o valoare istorică pentru oraș. În
România dezindustrializarea s-a desfășurat într-un ritm accelerat, ca și în alte state foste comuniste, din dorința de integrare europeană dar in cazul Romaniei și datorită intereselor private de a exploata
aceasta perioada de tranzitie. Momentan nu exista suficiente resurse care să
susțină activitățile economice de servicii, procesul fiind grabit înainte de
a-și încheia ciclul și de putea urma un curs natural de tranzitie spre o
economie bazata pe servicii.
Fabrica de chibrituri[4]
În București, în ultimii de ani, sectorul de industrie este pe plan secund în dezvoltarea orașului.
Vechile fabrici cândva repere ale orașului, în prezent sunt demolate sau în
stare de degradare continuă, în 2007 una din trei mai funcționau. Lipsește
inițiativa regenerare a acestor zone și de a revitaliza cultura industrială a
orașului.
Sectorul terțiar, pe parcursul ultimilor 10 ani s-a aflat în plină dezvoltare. Majoritatea
companiilor naționale își au sediul în capitală, iar pe lângă acestea numeroase
firme multinaționale din domeniul software și-au înființat sedii în principal
în partea de Nord a orașului. Influxul acestora a creat o vastă ofertă de noi
locuri de muncă pentru București.
Sub influența globalizării, domeniul comercial este și el în schimbare. Datorită limitărilor legislative și a unui interes
privat lipsit de scrupule se dezvoltă noi zone rezidențiale și comerciale
poziționate fie la marginea orașului fie în zone total lipsite de context.
Destructurarea funcțională a orașului dă naștere unor alte noi probleme. Mall-urile și
hypermarket-urile ce au apărut în numar
mai mare de la an la an, în unele cazuri în zone peri-centrale sau chiar
centrale, aduc schimbări morfologice, de flux și culturale în oraș. Apariția
acestora au repercursiuni asupra piețelor, magazinelor de proximitate și atacă
viabilitatea bulevardelor bucureștene de altă dată, atat în privința
magazinelor cu vitrină cât și a spațiilor publice de promenadă. Spatiul public
urban are de suferit, atractivitatea sa este in scadere. Asistăm la o schimbare
a sistemului de valori, necesitatatea “consumeristă”, propagata de un marketing
pus bine la punct, devine prioritară altor experiente in timpul liber, fie ea
una de promenadă, de agrement sau a unei experiențe culturale.
Colloseum Mall-Proiect in
executie (unul dintre cele mai mari centre comerciale ale Europei)
Fostul cinematograf
Bucuresti de pe Bulevardul Regina Elisabeta
Accesibilitatea de după ‘89 la achizitionarea unui autoturism, după o perioadă de restricții a adus
București-ul în pragul sufocării. Tot datorită consumerismului propagat de
cultura globală, societatea a fost influențată în a interpreta posesia unui
autoturism ca fiind o imagine a statutului social. În prezent sunt înmatriculate în Bucureşti
peste un milion de autovehicule, adică unul la fiecare 1,6 locuitori.
Trotuarele, spațiile publice și spațiile verzi, care oricum erau într-o stare
de degradare datorită interesului redus al comunității, au devenit parcări
publice. Arterele sunt tot mai congestionate, poluarea generată de acestea
afectează imaginea și atractivitatea acestor spații.
Bulevadul Magheru
Piata Lahovari
Agresivitatea marketing-ului urban se manifestă si prin multitudinea de panouri publicitare,
afișe, reclame iluminate, ce acoperă fațadele cladirilor, fie ele
reprezentative sau nu pentru oraș, duce la o schimbare ambientală a spațiului
public.Vizibilitatea este blocata de aceste reclame. Reperele de altă dată sunt
înlocuite în prezent de aceste brand-uri internationale („ne întâlnim în față
la McDonalds la Unirii”).
Zona Unirii
Restructurarea economică generată de dezindustrializare în Europa de Est, împreună cu procesul de
restructurare de după al doilea razboi mondial, cât și de după 1989, au creat
un decalaj în ceea ce privește gândirea și mentalitatea între România și Europa
de Vest.
J. Tomlinson susţinea că „trebuie să recunoaştem existenţa unei rezistenţe ‹‹ localizatoare ›› dialectice faţă de impulsul ‹‹
globalizator ›› al capitalismului”, iar mai departe că „deteritorializarea nu
poate însemna sfârşitul localităţii, ci transformarea sa într-un spaţiu
cultural mai complex”.
In cazul Bucuresti-ului aceasta rezistenta este insignifianta comparativ cu
procesurile prin care trece acesta. Mediul fizic trece prin schimbari majore, ce denota noile tendinte ale fenomenelor
actuale, schimbari de natura fizica, economica, culturala de preferinte si
valori. Identitatea sa urbana este in schimbare, București-ul, odată un
oraș-grădină, tinde să devină o capitală comercială, corporatista
reprezentativă pentru tendințele actuale.
autor: Andrei Bălășescu, Master, anul II, Managementul Oraselor Competitive, UAUIM „Ion Mincu” – Bucuresti
BIBLIOGRAFIE
- Urbanismul Seria noua – Nr.3 An II
- Urbanismul Seria noua – Nr.7-8
One Comment