TURISMUL – EFECTE ASUPRA PEISAJULUI CULTURAL

Problematica abordata a pornit de la nevoia de a constintiza efectele pe
care le are turismul [1],impreuna
cu implicatiile sale (o economie cu caracteristici comune, “pretentiile
globalizarii”)   asupra sentimentului de
apartenenta a locuitorilor asupra unui spatiu, asupra defasurarii
caracteristicilor  acestora si asupra
integritatii traditionale.

Cert este ca turismul are un impact constient sau inconstient, benefic
sau mai putin benefic asupra vietii locuitorilor unei (potentiale) atractii
culturale.

De a lungul articolului se vor prezenta cateva studii de caz si
concluzii din zone diferite ale lumii si implicatiile acestora.

• Turismul etnic  – geniul locului
  si comercializarea autenticitatii

Intr-o analiza recenta  privind relatia dintre cultura ,turism
si dezvoltare, Robert Wood (1993, 48) a ridicat urmatoarea intrebare: Oare
procesul de modernizare si dezvoltare
implica in mod necesar
“pierderea” societatilor traditionale ale Asiei, Africii, Americii
Latine si implica un proces global de omogenizare a culturii in directia
vestica? Calculand aceasta presupunere – cel mai adesea auzita  in gurile turistilor din Vest – turistii sunt
”trupele de soc” ale modernitatii Vestice care acapareaza zonele ramase
caracterizate de diversitate culturala.

Woods reuseste sa  conceptualizeze turismul ca un ingredient
dinamic social  al culturii locale,si nu
o forta  care “aplatizeaza” cultura.
Intrebarea lui Wood poate fi de asemenea gandita in termini geografici: Oare
modernizarea neaparat rezulta intr-un peisaj
fara loc, cand acel loc a fost caracterizat de o comunitate care odata a
prosperat? In acest sens cativa autori au notat faptul ca  turismul poate distruge autenticitatea
“simtului/identitatii locului”, si poate conduce la alienarea oamenilor prin
departarea acestora de mediul traditional creat de peisajul in care ei traiesc
( ex Relph 1976,117). Britton (1991-465-466) a semnalat conceptul de
“comercializare a locului “( locul este o considerat ca o marfa)  ,fapt care inseamna “platitudine”. Acest loc
pierde din adancimea aprecierii, a intelegerii si a intelesului ,caracteristicile
acestuia fiind inlocuite de  un soi de
superficialitate in sensul cel mai literal: o pierdere a adancimii
sentimentelor, a sensului si a intelesului, toate acestea fiind inlocuite de
bucurie trecatoare, mici sclipiri, diferite tipuri de euforie. Desi
aceasta””plafonare” nu va conduce neaparat la o “omogenizare culturala in
directia Vestului”, Britton sustine clar o pierdere a identitatii autentice a
locului asociata cu dezvoltarea turismului comercial.

Acest capitol sugereaza ca procesul comercial si integrarea culturala asociata cu turismul nu
neaparat sparge identiatea locului sau o face neautentica sau plana; in schimb,
aceasta devine un factor important in continuarea constructiei identitatii locului. Identitatea
locului este construita tinand cont de un set de procese politice, economice,
si culturale mai degraba decat izolarea de aceste procese. In multe
locuri in Asia, turismul  a devenit un
puternic exemplu ale acestor procese, injectand
noi conditii in expresia identitatii locului. In ritmul vietii
asiaticilor acestia au avut nevoie de schimburi comerciale , campanii militare,
campanii politice si misionarism strain- fapt care a condus la construirea
identitatii locului.

Modernitatea Chinei,
parcurile tematice, si politica culturala a statului

De la initierea reformelor economice si de la politica de
tip “open-door”, China a experimentat un grad de expunere catre  vest fara precedent.O parte din problematica
discursului despre China incearca  sa
articuleze o contradictie  intre dorinta
declarata pentru modernitate si o dorinta de a mentine continuitatea trecutului
traditiei. Asa cum [2]Anagnost (1993) a sugerat, axietatea acestei contradictii este relationata probabil cu
popularitatea Shenzhen-ului (provioncia Guangdong- la limita cu Honk Knong)si a
“oraselor vechi””(fangujie) printre mediul urban din China.

China adaposteste aproximativ 30 de hectare de “landmarkuri” nationale.  Ann
Anagnost noteaza  faptul , ca este vorba
despre o inserare  a peisajului  miniaturizat cultural si traditional  al vechii Chine printre cele mai moderne si
tranzitorii orase ale Chinei, Shenzhen. Juxtapunerea are in vedere expresia
convingatoare a layerului  modernitatii cu  layerul nationalismul din China.

Deschiderea Shenzhenului  a inceput intr un mod mai
intensificat dupa 1989. Construirea “Chinei Superbe”  este considerata un trend, prilej
pentru care   turismul isi
comercializarea  marfa si isi castiga
locul sau din identitatea culturala. Acest spectacol al consumarii produsului
este de fapt o respingere a arhitecturii socialiste mostenite, o inventie  a urbanitatii traditionale chienze, si o
afirmare  a “socialismului pietei” unde schimbul de produs a plasat aparent  productia industriala  ca conductor al istoriei. (Elementele
culturale sunt de multe ori caricaturate in mici suveniruri care sunt puse la
dispozitia turistilor).

Modernitatea, traditia, socialismul: in vechiul oras le poti avea pe toate acestea.Turismul in China , cu alte cuvinte este  infloritor cu privire la experienta  anxietatii, ambivalentei, si dezorientare
adusa de modernitate. Minoritatea etnica  a fost folosita ca o sursa primitiva de
vitalitate pentru China moderna
care  face fata unei navaliri  a capitalismului global si a McWord [3]
.

Turismul a fost un factor crucial
pentru a indrepta privirea Chinei de la
minoritatea culturala la standardizarea culturii intr-un set de
marchari „autentici” usor recongnoscibili pentru publicul consumator.
(Un exemplu este parcul turistic –China Folk Culture Vilages.)

Cu alte cuvinte orasele mari si
localiile mari turistice, o data ce permit influenta vestica a modernitatii,
incep incet incet sa-si introduca cultura in „vitrinele” parcurilor si a muzeelor, fapt care ajuta la o comercializare, dar care perturba
modul de desfasurare natural al localnicilor.

Mai mult decat atat, viata de zi cu zi
a oamenilor devine un model sau o vitrina pentru turistii curiosi. Acest fapt
este clar vizibil in centrul istoric al Venetiei si al Florentei. Dimensiunile
inguste ale strazilor, caracterul strict pietonal face ca turistul sa invadeze
spatiul intim al locuitorului, si sa l influenteze in diverse lucruri ( zgomot,
fotografii, atunci cand acesta iese la geam etc).

Daca pentru China putem aborda o
perspectiva cu un procentaj mai mare pozitiv, nu putem vorbi despre acelasi
lucru in cazul anumitor orase din Italia si nu numai.

Un grup  italian care se ocupa cu problemele de mediu
a atentionat orasul Venetia de faptul ca turismul in masa conduce la erodarea
lagunei  venetiene.  Arhitectul Cristiano Gasparetto aduce aminte
de un studiu din anul 1988 care spune ca numarul permis de turisti  pentru Venetia este de  33000 pe zi, iar media de astazi  figureaza ca 59000.

Alessandra Mottola
Molfino,  administratoarea organizatiei
non-guvernamentale  “Ïtalia Noastra” a
spus  ca rata zilnica este prea mare pentru
un oras atat de fragil.

Ca si urmare a “mareei umane” transportul pe apa
a crescut aducant prejudicii ecosistemului lagunei, amestecandu-se apa dulce cu
apa sarata a marii ,conducand la o lipsa de oxigenare a plantelor si ulterior
la moartea acestora.

Privind aceste
considerente, organizatia ”Italia Nostra” a propus o reducere brusca a
numarului de grupuri de turisti, chiar daca isi da seama ca un astfel de pas,
ar duce la o scadere  de moment in
fluxurile comerciale si se pare ca implicit un declin al economiei locale[4].
Aceasta a sugerat dezvoltarea de noi activitati, cum ar fi o universitate de
cercetare sau de eco-turism pentru a crea o ecnomie mai bogata decat una bazata
exclusiv pe turism. In planul Organizatiei , se are in vedere constructia unui
oras in apropiere Tessera-City, complet cu birouri,depozite, un casino si un
link de mare viteza ( langa Aeroportul Marco Polo).

Conform
Organizatiei Turismului Mondial a Natiunilor Unite (United Nations World
Tourism Organization – UNWTO), iata care este topul 10 al
celor mai vizitate tari in
anul 2009 (in realizarea clasamentului, s-a
tinut seama atat de numarul de
vizitatori, cat si de venitul
generat de turisti):

Asa cum am observat in cazuistica prezentata,
turismul vine cu un surplus de avantaje si dezavantaje, care pot prinde diferit
pentru anumite teritorii in functie de fragilitatea lor sau capacitatea de
rezistenta. In oricare situatie turismul in masa aduce o suita de pejudiciiaupra
patrimoniului fapt care este sustinut de  mai multi
in reteaua de
network a  Patrimoniului Global.

autor: Ligia Gorovei – Master Peisaj și Teritoriu, UAUIM- „Ion Mincu” – București

BIBLIOGRAFIE

Tourism, ethnicity, and the State in Asian and Pacific
Societies – Michel Picard & Robert E. Wood, Editura Hawaiian, 1997

http://en.wikipedia.org/wiki/McWorld)

http://www.artacunoasterii.ro/top-10/tari-destinatii-turistice-internationale

http://www.ehow.com/list_7452173_effects-tourism-italy.html

„Is tourism a blessing or a curse to cultural heritage
sites?” Reteaua de
network a  Patrimoniului Global

http://globalheritagenetwork.ning.com/forum/topics/is-tourism-a-blessing-or-a

http://www.scribd.com/doc/32203019/4/TIPURI-%C5%9EI-FORME-DE-TURISM