Declinul pronumelui de politeţe trebuia să funcţioneze ca un avertisment.

 “Declinul pronumelui de politeţe trebuia să funcţioneze ca un avertisment. Nu este vorba numai de prostul gust al unei epoci ori de proasta creştere a unor oameni. Prost gust şi proastă creştere au existat întotdeauna, să nu ne amăgim. Însă aici e vorba despre confuzia – mult mai gravă – dintre intimitate şi promiscuitate. Rezultatul este obturarea perspectivei asupra realului cu o oglindă ce poartă amabila etichetă cu numele de «Celălalt». Declinul pronumelui de politeţe semnalează declinul omului viu. Să observăm că realitatea a trebuit să ajungă virtuală pentru ca «dumneavoastră» să-şi cunoască dizgraţia. Democraţia «user»-ilor, deloc paradoxal, ne va apropia până la dispariţia totală a contactului efectiv”.
(Henri Meschonnic)