O PERSONALITATE PE ZI: Dramaturgul Jean Anouilh

24 iunie 2020 Eantropolog Cultura

Dramaturgul Jean Anouilh s-a născut la 23 iunie 1910, la Bordeaux. A dus o viaţă consacrată teatrului şi meşteşugului punerii în scenă.

Familia sa s-a mutat la Paris, când Jean era adolescent, şi acolo a studiat dreptul şi a lucrat pentru scurt timp în publicitate. La vârsta de 18 ani, a văzut drama „Siegfried” semnată de nuvelistul francez Jean Giraudoux, în care a descoperit limbajul teatral şi poetic care i-au influenţat cariera. A lucrat ca secretar al marelui actor şi regizor Louis Jouvet.

„L’Hermine” (1932) a fost prima piesă realizată de dramaturg, iar succesul a venit, în 1937 cu „Le Voyageur sans bagage”, care a fost urmată de o altă piesă intitulată „La Sauvage” (1938).

Jean Anouilh a respins atât naturalismul cât şi realismul în favoarea a ceea ce a fost numit „teatralism”, revenirea poeziei şi a imaginaţiei pe scenă. Din punct de vedere tehnic, a arătat o mare versatilitate, de la utilizarea stilizată a mitului grecesc, la rescrierea istoriei, de la comedie-balet, la comedia modernă a personajului. Anouilh şi-a dezvoltat propria viziune asupra vieţii evidenţiind contradicţiile din realitatea umană, sau relaţiile ambigue dintre bine şi rău, potrivit www.britannica.com.

A realizat o operă vastă, unitară – prin viziunea pesimistă asupra lumii şi a oamenilor, în care inspiraţia tragică („le noir”) şi cea comică, fantezistă („le rose”), se opun sau se împletesc -, dar şi variată totodată, prin genurile abordate: comedie bufă, comedie de caracter, dramă istorică, tragedie etc.

În piesele sale prezintă femei sau bărbaţi care au pierdut privilegiul copilăriei, personaje care sunt creaturi uşoare ori mincinoşi un exemplu în acest sens fiind „Le Bal des voleurs” (1938), iar altele ca cele din „Antigone” (1944) resping orice alterare a idealurilor.

Odată cu lucrarea „L’Invitation au château” (1947), regăsim o stare de spirit mai sumbră, în timp ce în „La Valse des toréadors” (1952), personajele sunt mai îmbătrânite şi par să interpreteze un dans al morţii.

În opera „L’Alouette” (1953), este prezentată aventura spirituală a lui Jeanne d’Arc, iar în „La Sauvage” autorul respinge lumea, ordinea şi fericirea. O altă piesă istorică „Becket ou l’honneur de Dieu” (1959), vorbeşte despre prietenie care este zdrobită între integritatea spirituală şi puterea politică. În „Pauvre Bitos, ou le Dîner de tetes” (1956) scrie despre lumea politică. În anii ’60 piesele sale au fost comparate cu cele ale marilor dramaturgi, Eugene Ionesco sau Samuel Beckett.

Dintre operele sale mai amintim: „Le Boulanger, la boulangere et le petit mitron” (1968), „Cher Antoine; ou, l’amour raté” (1969), „Les Poissons rouges; ou, Mon pere, ce héros” (1970), „Ne réveillez pas madame” (1970), „Le Directeur de l’opéra” (1972), „L’Arrestation” (1975), „Le Scénario” (1976), „Vive Henry IV” (1977), „La Culotte” (1978).

S-a stins din viaţă, la 3 octombrie 1987, la Lausanne, Elveţia. AGERPRES

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2020 . Designed by: Livedesign