Biserica Înălţarea Domnului din Kolomenskoye (Rusia) a fost construită în 1532 pe proprietatea imperială Kolomenskoye, la sud-est de centrul capitalei ruse, pentru a celebra naşterea prinţului care a rămas cunoscut în istoria statului rus drept Ivan al IV-lea cel Groaznic.
Este unul dintre primele exemple de biserici tradiţionale cu acoperiş de lemn pe structură de piatră şi cărămidă şi care a avut o influenţă considerabilă privind dezvoltarea arhitecturii ecleziastice ruseşti, conform whc.unesco.org.
A fost construită în 1532 pe teritoriul imperial de la Kolomenskoye, în apropiere de Moscova, organizarea oraşului la acel moment fiind limitată pe o zonă mai restrânsă. În prezent, biserica se află în imediata vecinătate a centrului capitalei ruse.
Simbolizează o nouă etapă în arhitectura rusă. Acoperişul porneşte din bază octogonală care la rândul său este aşezată pe o formă solidă. Aşezământul este înconjurat pe mai multe nivele de galerii descoperite la capătul unor trepte care escaladează construcţia. Specificul construcţiei scoate în evidenţă pereţi cu o grosime de 2,5-3 metri, ceea ce face ca interiorul să fie un spaţiu restrâns, însă poziţionarea plafonului la 41 de metri oferă o perspectivă cuprinzătoare.
Prin aşezarea sa, aşezământul are o importanţă semnificativă pentru oraş, domină structurile arhitecturale şi peisajul, oferind o unitate vizuală pentru toate elementele proprietăţii zonale.
Biserica Înălţarea Domnului este neîntrecută în frumuseţea şi eleganţa extraordinară a formei, fiind construită în timpul unor canoane stricte ale arhitecturii ecleziastice ale secolului al XVI-lea. Este o construcţie dispusă pe un singur pilon arhitectural, diferită de bisericile care erau formate din cinci cupole dispuse pe patru piloni principali, conferindu-i astfel o perspectivă similară monumentelor cu caracteristici arhitecturale ce cuprind elemente ale tradiţiilor bizantine, greceşti, romane, gotice şi ruseşti, potrivit sursei menţionate.
Stilul impus de Biserica Înălţarea Domnului din Kolomenskoye avea să devină mai târziu reprezentativ pentru tradiţia arhitecturală naţională rusă. Acesta fiind unul dintre criteriile definitorii care au motivat includerea aşezământului în Patrimoniul Mondial UNESCO, în 1994. Este un progres inovator şi ingenios în Biserica Ortodoxă Rusă, care a exercitat o influenţă profundă în dezvoltările arhitecturii ecleziastice asupra unei părţi semnificative din Europa de Est.
De la momentul ridicării în 1532, Biserica a cunoscut numeroase schimbări, multe dintre acestea vizând acoperişul şi decoraţiunile. În anii 1860, biserica a fost restaurată, pentru ca în prima parte a secolului XX, lucrările de restaurare să fie realizate în baza unor evaluări ştiinţifice. În perioada 2003-2007 au fost realizate lucrări complete de restaurare.
În 1918 a fost desemnată proprietate de stat, fiind considerată monument istoric şi cultural de o valoare însemnată.
Documentul juridic principal care conferă protecţie lăcaşului de cult este legea Federală din 25 iunie 2002 privind proprietăţile de patrimoniu ale Federaţiei Ruse. Proprietatea este un parc naţional care permite desfăşurarea serviciului religios. Slujbe religioase sunt desfăşurate cu prilejul unor importante sărbători ortodoxe în timp ce în restul anului funcţionează drept zonă de pelerinaj. Faţada dinspre răsărit poartă o trimitere la sigla UNESCO, inscripţionată în 2012, ce trage atenţia asupra semnificaţiei acestui lăcaş de cult pentru patrimoniul universal. AGERPRES/(Documentare – Liviu-Ioan Tatu, editor: Ionela Gavril, editor online: Adrian Dădârlat)
Sursa foto: whc.unesco.org
