O PERSONALITATE PE ZI: Scriitorul Honore de Balzac

31 august 2020 Eantropolog Cultura

La începutul secolului al XIX-lea, într-o mansardă dintr-un colţ al Parisului, un tânăr entuziast şi neobosit în ale scrisului, Honore de Balzac, se frământa în nopţile lungi de veghe, citind şi scriind. Din aceste străduinţe s-a născut, în primul rând, ideea şi materia unei construcţii uriaşe, a acelei armate de personaje care oglindesc esenţa societăţii franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea – ”La Comédie humaine”, monument fără pereche al realismului critic occidental.

Honore de Balzac s-a născut la 20 mai 1799, la Tours, într-o familie de mici-burghezi. La 21 de ani, după ani îndelungaţi într-un colegiu preoţesc, terminase studiile de drept şi stagiul obligatoriu în birourile avocăţeşti şi notariale şi audiase, printre picături, câteva prelegeri filosofice şi istorice de la universitate.

La 21 de ani, declarând că vrea să fie scriitor, şi nu notar sau avocat, Balzac se mulţumeşte cu mansarda din apropierea Bastiliei şi începe una dintre cele mai grele ucenicii literare cunoscute, potrivit „Studiului introductiv” din primul volum al „Operelor” lui Honore de Balzac (Bucureşti, 1955).

După câteva încercări nereuşite de a scrie piese de teatru, a publicat fără succes vreo 40 de încercări literare, mai ales romane, semnate cu pseudonimele Lord R’hoone sau Horace de Saint-Aubin. În urma eşecurilor literare, a încercat să se lanseze în afaceri, cumpărând o tipografie şi apoi o topitorie de litere, intenţionând să publice ediţii complete ale operelor semnate de Moliere şi La Fontaine. Dar acţiunile sale s-au soldat cu un dezastru financiar, în 1828, şi cu datorii de care nu va scăpa până la sfârşitul vieţii, după cum este menţionat în volumul citat.

În 1829, a publicat primul roman semnat cu numele său real, „Le Dernier Chouan ou la Bretagne en 1800”, care, într-o ediţie ulterioară din 1845, a purtat titlul „Les Chouans” („Şuanii”), al cărui conţinut este situat la graniţa dintre romanul istoric şi cel al realităţilor contemporane. Tot în 1829, a publicat şi „Physiologie du mariage”, cele două romane bucurându-se de un succes imediat, potrivit „Dicţionarului Literaturii Franceze” (Bucureşti, 1972).

În 1831, a publicat romanul ”La peau de chagrin” („Pielea de şagri”). În primii ani după 1830, Balzac a publicat articole satirice, povestiri filosofice şi comice, nuvele fantastice dar şi studii de moravuri, numai pentru anul 1830, bibliografiile timpului citează 97 de lucrări de Balzac. În 1834, Balzac a publicat capodopera ”Le Pere Goriot” (”Moş Goriot”) şi ”La Recherche de l’absolu” („În căutarea absolutului”). Între 1834 şi 1840, Balzac a fondat şi două reviste, pe care le-a scris mai mult singur dar care nu au avut viaţă lungă.

Romanul ”Illusions perdues” („Iluzii pierdute”), compus din două volume apărute în perioada 1837-1843, conţine elemente autobiografice, din anii debutului literar. În 1840, a scris piesa de teatru „Vautrin”, după numele unui personaj din romanul „Moş Goriot”. Au urmat, printre alte lucrări, romanele ”La Rabouilleuse” („Pescuitorii în apă tulbure”) şi ”Les Paysans” („Ţăranii”- partea întâi).

Timp de două decenii, până la publicarea ultimelor sale creaţii, „La Cousine Bette” (1846) şi „Le Cousine Ponce” (1847), istoria vieţii lui Balzac se confundă cu istoria construirii grandiosului edificiu romanesc ”La Comédie humaine” („Comedia umană”), operă unică prin vastitatea proporţiilor, diversitatea personajelor şi profunzimea viziunii asupra lumii. „Comedia umană”, cum se intitulează colecţia de 91 de lucrări, a fost împărţită de autor în trei mari grupe: studii asupra moravurilor, studii filosofice şi studii analitice. Rezultat deopotrivă al observaţiei vizionare, universul tragic construit de Balzac în această operă dezvăluie întreaga complexitate a vieţii materiale şi spirituale contemporane scriitorului, redată cu ajutorul celor peste 2.000 de personaje create, potrivit „Dicţionarului istoric critic – Literatura Franceză” (Bucureşti, 1982).

Prima ediţie completă a acestei colecţii este publicată în perioada 1842-1846, când apare în 16 volume. În 1842, scriitorul a publicat o prefaţă a operei – ”Avant-propos”, unde a expus planul de ansamblu al realizării „Comediei umane” şi motivaţiile ştiinţifice şi estetice care i-au dat naştere, condiţionate şi determinate de contextul epistemic-ideologic al secolului al XIX-lea, de veneraţia faţă de ştiinţă şi interesul pentru studiul fenomenelor sociale, conform sursei citate anterior.

Balzac a scris şi opere dramatice, dintre care piesa „Mercadet”, apărută postum, în 1853, este considerată cea mai importantă. La 14 martie 1850, scriitorul s-a căsătorit cu Eveline Hanska şi în luna mai a plecat la Paris, unde a murit la 18 august 1850.

O mare parte din opere sale a fost ecranizată atât pentru marele ecran, cât şi pentru televiziune. Romanul ”Moş Goriot” a fost ecranizat de mai multe ori. În 1999, a fost realizat de către Josée Dayan un film biografic de televiziune intitulat „Balzac”. Actorul Gérard Depardieu a interpretat rolul lui „Honore de Balzac”.

AGERPRES

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2020 . Designed by: Livedesign