Scriitorul Alexandre Dumas-tatăl s-a născut la 24 iulie 1802, la Villes-Cotteręts, Aisne, Franţa şi a fost unul dintre cei mai prolifici şi mai populari autori francezi ai secolului al XIX-lea.
Fără a obţine vreodată un merit literar incontestabil, Dumas a reuşit să câştige o mare reputaţie mai întâi ca dramaturg şi apoi ca romancier istoric, în special pentru lucrări precum „Le Comte de Monte-Cristo” („Contele de Monte Cristo”) şi „The Three Musketeers” (Cei trei muschetari), potrivit britannica.com.
Memoriile sale, cu un amestec de candoare, minciună şi lăudăroşie, povestesc evenimentele vieţii sale extraordinare şi oferă, totodată, o perspectivă unică asupra vieţii literare franceze din perioada romantică. A fost tatăl dramaturgului şi romancierului Alexandre Dumas, numit Dumas fiul.
Tatăl lui Dumas, pe nume Thomas-Alexandre Davy de La Pailleterie, s-a născut în afara căsătoriei marchizului La Pailleterie şi Marie Cessette Dumas, o sclavă neagră din Santo Domingo. A fost un simplu soldat care a preluat numele Dumas în 1786. Ulterior, a devenit general în armata lui Napoleon.
Familia a avut de suferit după moartea generalului Dumas în 1806, iar tânărul Alexandre a plecat la Paris pentru a încerca să-şi câştige existenţa ca avocat. A reuşit să obţină un post la curtea ducelui d’Orléans, viitorul rege Ludovic-Filip, dar banii câştigaţi i-a folosit să facă teatru. A realizat şi câteva piese „Henri III et sa Cour” (1829), „Napoléon Bonaparte” (1831) şi „Antony” (1831).
Deşi a continuat să scrie piese de teatru, Dumas şi-a îndreptat apoi atenţia asupra romanului istoric. Considerentele privind probabilitatea sau acurateţea istorică au fost în general ignorate, iar psihologia personajelor a fost rudimentară. Principalul interes al lui Dumas a fost crearea unei poveşti captivante pe un fundal colorat al istoriei, de obicei în secolul al XVI-lea sau al XVII-lea.
Cele mai cunoscute dintre lucrările sale sunt „Les Trois Mousquetaires” (publicat în 1844, interpretat în 1845; „Cei trei muschetari”); „Vingt ans apres” (1845; „Douăzeci de ani după”); „Le Comte de Monte Cristo” (1844-45; „Contele de Monte Cristo”); „Dix ans plus tard ou le Vicomte de Bragelonne” (1848-50; „Zece ani mai târziu; sau, Vicomte de Bragelonne”); şi „La Tulipe noire” (1850; „Laleaua neagră”).
Manuscrisul neterminat al romanului, „Le Chevalier de Sainte-Hermine” („Ultimul Cavalier”), a fost descoperit în Biblioteca Naţională din Paris la sfârşitul anilor 1980 şi publicat pentru prima dată în 2005, potrivit britannica.com.
A murit la 5 decembrie 1870, la Puys, lângă Dieppe.
AGERPRES
Sursa foto: britannica.com
