FAMILIA TEHNOLOGIZATĂ ŞI METAMORFOZA DIVORŢULUI DIN PERSPECTIVA PSIHOSOCIALĂ

Oricine şi de oriunde am fi,devenirea noastră se datorează de cele mai multe ori triunghiului ce l-am dori echilateral:cuplu,căsătorie,familie.

Şi dacă pe coordonatele psihologice,căsătoria s-ar defini ca o relaţie psihologică între două persoane conştiente,acest conglomerat cu elemente deopotrivă subiective şi obiective,se cantonează mai degrabă în zona eterogenului decât în unitatea relativă a omogenităţii.

Dar pentru a ajunge la această fază nu se cade a arde etapele precum activiştii de partid,foşti şi actuali,din măreţia cocoţatului în jilţurile conducerii şi demolării destinelor,urmând apoi a ne da bacalaureatul ,ci se cade a vorbi în preambul despre cuplu,care generic se amalgamează în tot pe baza atracţiei fizice.

Dezvoltând,din punct de vedere psihologic,nu putem a purcede mai departe fără a nu lua în calcul latura biologică a diferenţelor de psihologie între bărbat şi femeie,cu toate că din perspectiva ştiinţifică nu se poate face o precizare a acestor diferenţe.

Şi dacă gametul masculin este atras de cel feminin,cel dintâi năvalnic de mobil către cel de-al doilea într-o pasivitate necontemplativă,se poate afirma că, Măria Sa, gametul masculin are tropisme către ovul,altfel spus,nici mai mult, nici mai puţin,tendinţa de acomodare şi de orientare precum un organism vegetal fixat pe pământ într-o anumită direcţie,sub influenţa unei exicitaţii exterioare ca :lumina,căldura,gravitaţia sau umiditatea.

Cât de cât neconvenţional,lămurit acest binom de C –CUPLU-CĂSĂTORIE,se cade a defini şi termenul de familie,şi pentru a nu glisa în păcat voi cita din prof.dr.Mitrofan,care definea familia ca „o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulţi indivizi,uniţi prin legături de căsătorie şi/sau paterne,realizând,mai mult sau mai puţin latura biologică şi/sau cea psihosocială.Nu se poate descinde abrupt în tema pe care cu respect şi înţelegere doresc a o aborda,ca umil muritor ce sunt,fără a reaminti funcţiile familiei de factură economică,de socializare,de solidaritate,sexuală şi nu în ultimul rând de reproducere,căci,orice am spune noi la nivel de declaraţii,între Dumnezeu şi Darwin se află OMUL,de tip contractualist în ultimă instanţă,ce are ca dimensiune unică viaţa socială,care procrează după chipul şi asemănarea sa.

Despre tipurile de familii s-a vorbit cu profesionism,dublat de argumentul ştiinţific, de la cea nucleară pâna la cea de homosexuali,de la cea extinsă la cea monoparentală şi până la cea mixtă sau reconstituită ori la concubinaj sau uniunea consensuală,aşa că mă bate gândul de a nu deveni redundant.

Deci,concluzionar româneşte să ne lămurim de ce „familia tehnologizată şi metamorfoza divorţului din perspectiva psihosocială”.

În Univers natura este perfectă iar ca deziderat Omul este cel care tinde spre perfecţiune,cu toate că de la naştere este asimetric constituit.În evoluţia sa,omenirea a fost capabilă de atâtea acumulari spirituale şi stiinţifice care au debordat ulterior în zona creaţei tehnologice până când acest biped înzestrat cu raţiune a devenit dependent de tehnică şi a uitat de sine.De aici şi până la zicerea lui Janos Salk,eternul copil al ştiinţei,inventatorul vaccinului antipoliomelitic nu mai avem decât un pas.El spunea că:”Mai avem multe de văzut în ceea ce priveşte progresul ştiinţei şi al biogeneticii,dar dacă umanitatea se va dovedi capabilă de a-şi determina propria evoluţie,mă tem că ea va continua să sufere de un sindrom imunodeficitar de înţelepciune.Microbii mă îngrijorează mai puţin decât microbii patogeni,adică oamenii înşişi,responsabili de partea esenţială a mortalităţii rasei lor din cauza violenţei ce-i caracterizează ,a abuzului de droguri şi a fanatismului”.

În acest context,personal mă cuprinde o frică nebună că omenirea va abdica de la valorile perene şi se va da de-a rostogolul după „Regele BAN”care de veacuri face şi desface,neavând miros şi culoare.

Familia tehnologizată victimă a Revoluţiei Industriale,se poate defini ca un hibrid al grupului familial,o formă denaturată a conceptului de familie clasică.

Rolul de matrice al familiei în societate se atrofiază ,step-by-step, de diviziunea socială sau instituţională a muncii,în interiorul căreia serviciile sociale se vor substitui inexorabil funcţiilor familiale.Şi cum este şi firesc,vis-a-vis de asigurările sociale,casele de alocaţii familiale şi pensii,şcolile şi instituţiile paraşcolare,cum ar fi coloniile de vacanţă,cluburi ale copiilor şi tinerilor care asigură un model de reproducere socială,vor căpăta noi valenţe în această eră şi vor avea ambiţia păguboasă de a se perpetua în afara controlului familial.

Putem spune că în condiţiile actuale,nevoile,trebuinţele şi interesele ori natura şi raţiunea,care de altfel nu sunt la poli diferiţi,guvernează,cică,democratic.În limitele acestor concepte şi concepţii, familia devine o realitate lipsită de trăinicie,şubredă şi pieritoare.Şi astfel,ierarhiile nestatornice,prea mult oscilatorii, vor aduce familia într-o zonă a falsei democraţii care-i va anula irevocabil poziţiile-i de autoritate.

În locul familiei,în societatea din afară,declarată egoistă,individul care devine tot mai individualist pe zi ce trece,nu se mai legitimează cu acea carte de identitate a prestigiului familial ci prin competenţe,mai degrabă terne,de ordin profesional,social ori economic pe care vrea şi le poate susţine.Şi iată cum de la triunghiul cuplu-căsătorie-familie se ajunge la un patrulater metamorfozat,cu cea de a patru latură,-DIVORŢUL-care nu este altceva decât o prefacere nedorită în destrămare,în care iubirea,respectul,încrederea,motivaţia,responsabilitatea şi alte asemenea valori ajung la stadiul evacuării silite.Mai mult decât atât,din perspectiva afectivităţii,stabilitatea se încadrează la categoria scurtă,ambivalenţa la gelozie,convertibilitatea la ură,intensitatea la slabă,iar polaritatea la tensiune,insatisfacţie,repulsie şi suferinţă.

Statistic vorbind,se pare că la trei căsătorii ne confruntăm cu un divorţ.

Şi dacă nu s-ar fi produs diverse mutaţii genetice ale societăţii datorită tehnologizării în determinarea lor definite de :

– creşterea mobilităţii populaţiei ce a determinat o dinamică familială proporţională cu instabilitatea acestui grup;

– creşterea eterogenităţii culturale,etice şi religioase a populaţiei,care a îngreunat coagularea grupurilor de rudenie;

– modificarea bazei de rezidenţă în urma urbanizării,care a dus la dispariţia gospodăriei,proliferarea locuinţei unifamiliale şi criza urbană a locuinţelor care întârzie formarea familiilor conjugale şi le diminuează dimensiunile;

– atragerea femeilor în activitatea de producţie industrială,care a avut drept consecinţă limitarea numărului de copii şi pierderea sau slăbirea unora din funcţiile familiale;

– modificarea concepţiei asupra muncii conform căreia efortul depus este retribuit prin salariu,iar perioadele de muncă alternează cu cele de odihnă,care a dus la artficializarea şi raţionalizarea vieţii familiale;

– modificarea concepţiei asupra timpului,prin care ritmurile naturale,cosmice şi biologice sunt substituite cu ritmurile artificiale,şi care conduc invariabil la creşterea perioadei de şcolarizare,prelungirea copilăriei şi tinereţii,întârzierea maternităţii,micşorarea perioadei fertile,şi nu în ultimă instanţă, marcarea pragurillor vieţii prin bilanţuri profesionale sau economice mai frecvent, decât prin evenimente familiale;

– accentuarea individualismului prin generalizarea schimbului,care determină creşterea dificultăţii de integrare într-un grup familial,lipsa coeziunii şi loialităţii,negarea sistemului normativ propriu familiei.

Oare unde am fi ajuns cu stadiul de familie.

Impunerea acestor forme aberante de familie,trădează degradarea accentuată a solidarităţii de tip familial,a celei mai importante instituţii din societate,şi anume familia.Toate acestea mă fac a spune că mecanismul gândirii logico-creştine a lui Dan Puric este zdrobitor când declară că:”nu-i tot una să pleci de la Iaşi la Bacău cu să te duci în Spania şi să laşi în spate pustiu.De exemplu,la Iaşi,sunt 11000 de familii fără părinţi,în care copiii se sinucid sau traiesc cum trăiesc.Adică familii distruse…se rupe familia,se distruge…”.

Nu pot intui viitorul,căci nimeni nu este profet în ţara sa,dar tare îmi este teamă că familia va eşua precum balenele degringolate în comunicare de zgomotul infernal al modernelor motoare ale sofisticatelor vapoare contemporane,şi că atunci vom recita râncezi un trist poem al neiubirii:

tu nu mai poţi

eu nu mai vreau

ne diluăm iubirea

în ceaţa crâşmelor de mahala

convenţional ne salutăm

gândind cu totul altceva

eu nu mai vreau

tu nu mai poţi

ne terfelim iubirea

în plen de tribunale

asistaţi de guri cascade de netoţi

tu nu mai ai răbdare

eu nu te mai râvnesc

mototolim eternul

te iubesc.

autor: Mircea Bostan, psiholog

Bibliografie:

1.Corina Bistriceanu- Sociologia familiei,Ed.Fundaţia România de Mâine,Bucureşti,2005,pag.116-129;

2.Ion Mitrofan,Constantin Ciupercă-Introducere în psihosexologie şi psihosexologia familiei,Ed.Press,”Mihaela”Bucureşti,1998,pag.10-37;

3.Dan Puric-Cine suntem,Ed.Platytera,Bucureşti,2008,pag.120;

4.Ion Radu-Introducere în psihologia contemporană,Ed.Sincron,Cluj Napoca,1991,pag.93-121;

5.V.Sahleanu,I.Macavei-Vita sexualis,Ed.Enciclopedică Română,Bucureşti,1972,pag.5-60.