Moldova

Recensământul din 2011 – prilej de „răzvrătire urbană”

Ultimul contact cu antropologia l-am tot avut, din 2003, pe când reciteam cartea lui Jean Lapierre Viaţă fără stat. E una din soluţiile la care apelez când am timp liber sau vreau să adorm mai repede. Zice Lapierre aici, aprobându-l pe Pierre Clastres, că presiunea opiniei publice reprezintă un mod eficient de exercitare a puterii politice. Tradusă la episodul recensământului, pot interpreta că refuzurile unor cetăţeni de a colabora cu reprezentanţii statului, cu recenzorii, au fost stimulate de mesajele liberale transmise de mass-media naţională. Mai multe slăbiciuni ale guvernământului au creat un mediu propice răzvrătirii populaţiei:

  1. Una ar fi insuficienta alocare de resurse de comunicare consistentă şi persistentă a procedurii de înregistrare şi păstrare a datelor. Pe deplin s-a manifestat un mediu al informaţiilor confuze şi absenţa constrângerii.
  2. O slăbiciune a stat în grija Guvernului de a nu stârni moara de dezbateri a mass-mediei cu menţionarea preliminară şi clară a riscului de contravenţie şi a vonţei de intervenţie. O problemă logistică stătea şi în sancţionarea nediscriminatorie.
  3. O slăbiciune intrinsecă a Recensământului a fost că se baza pe cooperarea voluntară, neretribuită, a respondenţilor sau a celor de recenzat, în contrast cu mersul lucrurilor în societate: serviciile, bunurile au un preţ şi populaţia sărăcită şi nemulţumită a perceput ca dublu standard: statul impozitează şi agenţii economici trebuie plătiţi iar o parte a populaţiei a perceput ca nedreptate că făcea serviciu neplătit statului. Într-o societate pregnant mercantilă, mizarea pe spiritul civic este nepractică.
  4. După ratări succesive şi multiple ale credibilităţii Guvernământului (instituţiile centrale de stat, categoria politicienilor) populaţia nu mai admite să îşi dea concursul nesilită.

Pentru decadele ce vin se arată un tablou cu anomie, ce ar fi reglată prin două căi majore: imaginea repetitivă a sancţiunii şi recâştigarea credibilităţii. A doua cale îmi pare tare improbabilă, ţinând de prea multe variabile şi de piedici de sistem; oamenii din vârf nu sunt aşa de sensibili la modul cum ar fi dispuşi cetăţenii să reacţioneze când li s-ar pretinde bunăvoinţă. Să ceri oamenilor care se consideră oprimaţi să coopereze cu cei consideraţi oprimatori să coopereze cu cei consideraţi oprimatori este neinteligent, când nu se pot aloca destule resurse spre câştigarea credibilităţii.

Răzvrătirea urbană la Roman a constat în

  • Refuzul declarării unor date
  • Refuzul primirii reprezentantului Statului, mizându-se pe dreptul inviolabilităţii domiciliului
  • Colportarea unor zvonuri alarmise şi a poziţiilor politice ale opozanţilor Guvernului, cu drum spre nesupunerea civică
  • Atribuirea responsabilităţii refuzului spre alţi actori: mass-media şi un oficial fără instrucţiuni. Aruncarea vinii a creat şi o siguranţă psihologică a nepedepsirii
  • Rele tratamente aplicate slujbaşilor Statului, ca o plată pentru ipotetice umilinţe la care l-a supus Statul pe recenzat

Răzvrătirea a ţinut cam 3 zile: sâmbătă, duminică, luni, 22-24 octombrie, după care inversându-se mesajul naţional, mişcarea a devenit una de spăşire.

CARE ESTE LEGĂTURA CU ANTROPOLOGIA?

Monique Segré în prezentarea cărţii „Mituri, rituri şi simboluri în societatea contemporană” (în Franţa apare în 1997) scrie dacă dezvoltarea ştiinţelor şi a tehnicilor se prezintă ca generatoare de avantaje, ea dă naştere şi la consecinţe nocive; investită cu o putere misterioasă, suscită nelinişti şi nesiguranţă. Raţionalitatea, eficacitatea, utilitarismul maschează fenomene ce ies uneori cu brutalitate la suprafaţă, într-un mod iraţional şi exploziv. Mituri apar şi dispar, sunt sesizabile comportamente rituale. (p.10) În acele zile au fost ventilate mitul conspiraţiei Guvernării Mondiale Oculte, mitul pregătirii fraudei electorale, mitul paşaportului diavolesc, cel al furtului de identitate, cel al hoţului pe fază şi un mit al crizei: creditul bancar fraudulos cu furt de identitate. Aceste mituri au circulat sub unsoarea deprinderii de bârfe între amici, vecine de scară. După Monique Segré mitul adună fapte şi le aranjează, dezvăluie ascunzând şi are drept funcţie legitimarea unei situaţii. (p.13)

autor: consilier Bogdan Sava, primaria municipiului Roman

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button