Barceloneta
Lumina cade din ce in ce mai oblic pe plaja Barcelonetei. La umbra umbrelei noastre isi rezerva o sedinta operativa un grup galagios de pakistanezi vanzatori de apa, bere, mojito si alte racoritoare. Stam precauti cu un ochi pe rucsaci, deranjati din motaiala specifica vacantei la mare. E cald, dar pentru un august in Barcelona e mai degraba frig. Plaja nu mai striga a viata mereu agitata, zumzaie doar, in ritm cu valurile ce se sparg perpetuu, cuminti si albastre. Ma gandesc cum sunt deranjat la Mamaia-mi natala de asaltul vanzatorilor ambulanti, de vacarmul celor ce vor doar sa faca un ban netaxabil, caci netaxabila e viata lor in saracie. Acelasi vacarm aici, scunde femei asiatice iti propun masaje, barbatii pakistanezi au multe de vandut. Nu politie pe scootere de nisip, nu Bay Watch. Totusi un post de Salvamar si in apa un salvamarist, in caiac, patruland fara sa admonesteze. Caci apa e mare la nici 10m de tarm, cu un culoar de apa mica ce duce la o groapa mare cu pesti si alte vietati marine proptindu-se apoi intr-un dig din pietre mari, prismatice. Acolo e locul unde se aventureaza lumea, ignorand apelurile in megafoane ce reamintesc de doua ori pe ora ca accesul la dig e interzis. E o atmosfera de toleranta pe plaja din Barceloneta cum toleranta si deschisa spre lume e toata viata acestui oras fascinant. Sunt dusuri gratuite pe plaja, e nevoie sa indepartezi sarea si nisipul grunjos. Nu se da muzica valurilor, sunt lasate in pace. Barurile de pe plaja au muzica de sezon si voie buna, dar ea nu razbate sa faca sa tresalte umbrele sau sani neacoperiti. Undeva in spate, seniorii Barcelonetei (bosorogi sau babalaci pe limba noastra ce uraste batranii) joaca domino, incremeniti in timpul lor, precum pe la noi se mai joaca rummy, dar tot mai rar in locuri publice. Zona de paturi&umbrele e in spate si nu in fata, am vazut asta si in Italia si in Franta, o fi vreun standard. Ce impresioneaza e simbioza intre cartierul vechi si pitoresc de pescari ce bordureaza zona centrala si bijuteriile arhitectonice ce marginesc si deschid spre moderne porturi de agrement si centre de afaceri. Un oras cu fata la mare, un oras iubitor de oaspeti, un oras plin de povesti apuse cu marinari si prostituate cu pielea bruna si corabii si iesiri in larg. Simti mirosul de peste, ai chef sa ridici ancora.. Iar la rasarit de soare, te poti alatura joggerilor veniti sa se incarce de la mare, soare, briza. O atmosfera ca reflectata intr-un vis, un pic ca in acel film cu surferi, featuring Patrick Swayze and Keanu Reeves.
Sorin Petrescu,
Viena, August 2011
