Evreii romaşcani: evoluţia numerică, ocupaţii, personalităţi

La Roman, alături de populaţia majoritară, de-alungul timpurilor s-au aşezat etnici minoritari, precum: armeni, evrei, greci, saşi, maghiari, ruşi – lipoveni, etc. Relaţiile acestora cu populaţia majoritară au fost de frăţietate, fiind uniţi cu toţii la bine şi la greu, contribuind, cu posibilităţile specifice, la dezvoltarea oraşului.

Primii evrei s-au stabilit la Roman în urmă cu 600 de ani, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun[1]. Au venit din proprie iniţiativă, de unde nu se simţeau în siguranţă (Rusia, Ucraina, Polonia, regiunea Galiţia mai ales) sau au răspuns invitaţiei unor domnitori moldoveni, dornici să întemeieze târguri, să dezvolte meşteşugurile şi negoţul, de pe urma cărora să încaseze dările de care visteria ţării avea nevoie.

Numărul evreilor romaşcani a crescut continuu, până la cel de-al doilea război mondial, a descrescut apoi semnificativ şi rapid, cauzele fiind decesele numeroase şi emigrările masive în Israel, în etape succesive.

Documentele menţionează existenţa la Roman, în 1774, a 14 capi de familie evrei, un număr de 74 în anul 1803 şi 104 în anul 1820.[2] Catagrafiile epocii şi statisticile moderne au înregstrat oficial 6432 evrei în anul 1900 (reprezentând 39,4 % din totalul populaţiei oraşului), 6035 în anul 1910 (29,9 %), 6485 în 1942 (24,8 %). În anul 1945 au fost înregistraţi 7900 de evrei (19,6 %), fiind incluși aici cei reveniți de la muncile obligatorii din diferite localități din țară, cei strămutați din satele învecinate, cei reîntorși din Transnistria și numeroși evrei veniți din Tg. Frumos, Tg. Neamț, pașcani, etc, precum și câțiva evrei rămași aici din rândurile Armatei Sovietice.

După 1945, numărul evreilor romașcani va fi în continuă scădere: 683 în 1964 (0,21 %), 148 în 1989 (0,17 %), 45 în 2008 (0,05 %). Astăzi trăiesc la Roman un număr de 38 evrei, reprezentând 0,03 % din totalul populației.

Demne de a fi menționate sunt următoarele: ultima naștere a avut loc în anul 2009, ultima bar mițva (majoratul religios la băieți) – în anul 2005, ultima cununie religioasă – în 1991 și 5 decese înregistrate în perioada 2005 – 2010.

S-a afirmat despre evreii romașcani (ca și de aiurea) că au fost mai ales negustori. Realitatea este mult mai complexă și statisticile confirmă afirmația noastră.

În 1845, populația orașului era de 2355 de suflete, din care 584 de evrei. Ocupațiile acestora erau: negustori – 247, meseriași de tot felul – 229. [3]

În anul 1900 au fost înregistrați 842 de meseriași evrei, din care: cizmari – 119, croitori – 91, cusătorese – 82, lemnari – 35, brutari – 30, tipografi – 20, covrigari – 20, dogari – 13, zugravi – 10, ceasornicari – 12, etc. [4]

În 1882, Iosef Grunberg din Roman primea Medalia de bronz pentru calitatea cărămizilor produse.

Cu prilejul Expoziției Jubiliare Naționale din 1906, evrei din Roman au fost premiați pentru producerea, comercializarea și industrializarea diferitelor produse agricole. De exemplu, Iancu Gros a fost distins atunci cu titlul de Cavaler al Ordinului ”Steaua României” și ”Meritul Comercial”, clasa I.

Evreii romașcani au contribuit la dezvoltarea industriei locale, întemeind ateliere, fabrici diferite, din care menționăm: atelier de tăbăcărie – Maiersohn, turnătoria ”Ferometal” – Davidovici, Moara Comercială ”Moldova” – Rohrlich, Fabrica de uleiuri vegetale – Grunberg, Fabrica de bomboane și marmeladă – Ghelberg, Fabrica de piele și talpă – Rozenberg, Fabrica de săpun ”Luceafărul” – Margulius, Fabrica de articole turnate și presate ”Leul” – Saider, Fabrica de articole din sârmă ”Vulturul” – Leibovici, Fabrica de articole din tablă ”Fierul” – Kendler, Fabrica de articole din sârmă ”Gloria” – Rosen, Fabrica de teracotă – Blecher, etc.[5]

În anul 1926, președinte al Sfatului Negustoresc al orașului a fost Solomon Singer. În 1927, Secția industrială a Camerei de Comerț și Industrie locală avea în componență pe S. Aizic, I. Bring și J. Goldenberg. În 1937, industriașul Bernhard Rohrlich a fost ales drept unul dintre vicepreședinții naționali ai Secției Industriale a Camerei de Comerț și Industrie.[6]

Studiind documentele, păstrate în Arhiva Comunității am putut constata că în 1942, ocupațiile evreilor romașcani erau foarte diferite. Iată: administrator de pădure – 2, antreprenor – 1, birjar – 62, boiangiu – 5, brutar – 13, cadre didactice – 32, ceaprazar – 4, chelner – 14, ceasornicar – 8, cizmar – 36, coafor – 13, cojocar – 16, comercianți – 83, contabil – 15, covrigar – 18, croitor – 68, croitoreasă – 43, curelar – 13, dentist – 11, dogar – 8, farmacist – 13, fotograf – 9, frizer – 23, funcționar – 64, haham – 5, inginer – 4, lăcătuș mecanic – 18, lenjereasă – 12, măcelar – 11, medic – 18, modistă – 5, muncitor zilier – 96, oficiant sanitar – 1, pălărier – 1, potcovar – 4, rabin – 4, richtuitor – 5, săpunar – 2, sticlar – 1, sifonar – 2, șofer – 3, tapițer – 8, tăbăcar – 2, tâmplar – 14, telal – 3, tinichigiu – 17, tipografi – 25, ucenic în diferite domenii – 45, vânzător ambulant – 7, vopsitor – 6, vidanjor – 1, vulcanizator – 2, pensionari – 11 (din care 2 militari), etc.

Astăzi trăiesc la Roman 38 de evrei, în majoritate pensionari. Activi sunt: 4 ingineri, 2 medici, 1 asistent medical, 1 mecanic auto, 3 studenți, 4 elevi.

Din obștea evreilor romașcani s/au ridicat numeroase personalități, intelectuali cu pregătire temeinică, renumiți pentru activitățile desfășurate, apreciați pe plan local, național și chiar universal.

Menționez aici pe următorii: pedagogul Suchard Rivenzon, profesorul Zicman Feider, ajuns universitar la Iași, ziariștii B. Brănișteanu, F. Brunea Fox, cineastul Jean Mihail, actorul Sandu Sticlaru, regizorul Hero Lupescu, compozitorul Richard Stein, artistul plastic Sandu Darie (Haymovici) ajuns în Cuba, arhitect Marcel Locăr, scriitorii Max Blecher, Haralamb Zincă, Solo Har Herescu (Israel), traducătoarea Antoaneta Ralian, doctor Iosef Fux (București și Israel), esteticianul Andrei Strihan (București și Israel) și mulți alții.

Încetul cu încetul, evreii romașcani vor dispărea cu toții, va rămâne doar amintirea lor, mai cu seamă contribuția la dezvoltarea orașului și amintirea bunei conviețuiri cu populația majoritară și cu celelalte minorități etnice.

Ca o recunoaștere a meritelor unui evreu romașcan, care face cinste orașului, autoritățile locale au acordat scriitorului Max Blecher titlul de ”Cetățean de onoare” al orașului, ceea ce este o mândrie pentru etnicii evrei.

autor: prof. Iancu Wexler, Preşedinte al Comunităţii Evreieşti din Roman

---

[1] Melchisedec Ştefănescu, Chronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, Muşatinia, Roman, 2008, p. 92 – 94

[2] xxx, Istoria oraşului Roman, Roman, 1992, p. 58 – 59 şi 265 – 268

[3] Gheorghe Platon, Populația evreiască din târgurile și orașele Moldovei la mijlocul secolului XIX, în ”Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae”, III, Hasefer, București, 2004, p. 160 – 190

[4] A. Eliezer, Pinchasul Comunității Evreilor din Roman, în ”Revista Cultului Mozaic”, nr. 98/1963, 100 și 103/1964

[5] xxx, Istoria oraşului Roman, Roman, 1992, p. 265 – 268

[6] xxx, Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație, ed. de Federația Comunităților Evreiești din România, Hasefer, București, 2004, p. 694 – 697